Trist cântec de dragoste

un poem la granita dintre erotism si piosenie.initial are tenta religioasa dupa care subtil sufera o transformare pana la sarut:)
mi-a placut cel mai mult:În carnea mea am să îți fac culcușul,să sfâșiem sărutul...Împuținați și subțiați de ploi.
mcm

E doar un trist cântec de dragoste, mai trist decât mine, uneori. Există o tentă religioasă în poem, dacă și dragostea este o religie, la rându-i... Mulțumesc pentru trecere și semn!

Îmi place \"cum sună\", \"cum cântă\" poezia ta. Și pe mine m-a păcălit începutul, crezând că este un poem religios, că tot se apropie o Mare Sărbătoare.
Apropo de \"cum cântă\" versurile tale:
- \"...să-ți sărut... să-ți sânger sânul\" - în primul vers;
- \"să sfâșiem sărutul\" - în versul 14;
- cuvinte \"din inima poemului\", determinante, care încep cu \"s\" (stea, suflet, subțiați, stropi);
- multe cuvinte care conțin \"s\" sau \"ș\"...
...toate acestea contribuie și ele la conturarea imaginii poetului trist și însingurat...
Le-ai ales tu, le-ai căutat, sau așa ți-a dictat starea în care te aflai?
Ai văzut ce pățești, cum te lovește tristețea, melancolia dacă te-ai îndepărtat de epigramiști și nu prea te-ai mai angajat în dueluri umoristice?
Cu tot respectul,
Cornel

nelu jorz,
ai reușit să construiești un poem de dragoste chiar dacă prima strofă \"înșeală\" cititorul (la prima lectură) prin cuvintele; miel alb, jertfe, paște, fecioară, naștere. dar printr-o nuanță de exprimare acea tentă religioasă vine caun liant între stări. strofele 3 și 4 confirmă

\"Eu am să desfrunzesc în tine, toamna,
Să suflec carnea de pe coapsa ta
Pentru-a dormi în noi, de-a valma,
Tu lasă-mă să plâng pe tâmpla ta!\"

mă bucur că am citit un poem elegant care întinerește rădăcina poeziei adevărate.

stimă și prietenie,
teodor dume,

Domnu\' colonel Cornel, ca de obicei faceți o analiză pertinentă textului, semnalând aspecte la care nici eu nu m-am gândit. Sigur nu este vorba de o aliterație, deși așa pare. Nu m-am îndepărtat de epigramiști, dar n-am avut prilejul să particip la vreun duel, nefiind provoct, încă.

Teodor, o apreciere de la un poet este, oricând, binevenită. Te mai aștept! Cu amiciție și stimă,

... \"focul vanat\" - oare unde am mai intalnit sintagma?!?...

trecere in graba...

Superbe versuri, amețitor alint! Și se memorizează ușor. Am să i le citesc unei anumite ființe, mare amatoare de poezie. Cu precizarea că nu-s ale mele, ci ale lui Ioan Jory. Asta ca să nu iasă că tu trudești la vers, iar eu mă bucur de roadele muncii tale!

Și ce versuri:
\"Eu am să desfrunzesc în tine, toamna,
Să suflec carnea de pe coapsa ta
Pentru-a dormi în noi, de-a valma,
Tu lasă-mă să plâng pe tâmpla ta!\"

Cristina, deși intempestivă și oarecum \"la revanșă\", mă bucură trecerea ta și micul semn de întrebare lăsat acolo. Cu amiciție,

Nicolae Popa, cu plăcere! Dacă mai e cineva care este sensibil la un astfel de trist cântec de dragoste, mă bucur. Mă bucură și aprecierile tale. Cu prietenie,

Doamne, ce-i cu mine?
Ioan Jorz, firește! O mie de scuze!

E un frumos cântecel de dragoste, oarecum vetust, dar uneori și ce e vechi place. Pentru a o lămuri pe Cristina Minea, îi voi spune că epitetul cromatic \"focul vânăt\" (\"Focul vânăt e mânat de vânt\") l-a mai întâlnit la Serghei Esenin.

\"Focul vânăt e gonit de vânt...\" (traducere de George Lesnea)

George Pașa, vetust este totuși prea mult spus. Chiar dacă este o poezie mai veche, de-a mea, dincolo de muzicalitatea cântecului, la o lectură binevoitoare și aplicată, vei descoperi mai mult decât faptul că \"sună\". Sintagma \"focul vânăt\" aparține, probabil, celui care a tradus textul lui Esenin. În Banat, mulți dintre trăitori, nici astăzi nu spun altfel culorii albastru, decât vânăt. În combinație cu culoarea verde, \"vânăt-verge\", are un sens peiorativ, însemnând un fel de \"culoarea vântului turbat\". Deci \"vânătul\" meu are alte rădăcini decât cele ale traducătorului, sau poate aceleași. Cu amiciție,

Ioan Jorz, n-ai de ce să te superi, o sintagmă e o sintagmă, nu te-am acuzat de nimic, dimpotrivă. Mai ales în cazul epitetelor simple. Eu am dat un exemplu de la un poet celebru, dar pot fi mult mai multe. Și în al doilea rând, la Esenin e \"albastru\", epitetul \"vânăt\" aparținând, așa cum ai intuit, traducătorului. Am spus că mi-a plăcut poezia, nu înseamnă însă că m-am oprit la sonorități.

George, nici vorbă de vreo supărare. Nu era cazul. Doar că am, uneori, o întristare, atunci când observ că un text bun,(și nu mă refer la cele personale), trece anonim, văduv de orice comentariu. Mă bucur că ți-a plăcut poemul și că, pe lângă el, ne-am amintit și de Serghei Esenin, lectură obligatorie pentru oricine se-apucă de scris. Cu prietenie,