un cal singur sub stele

ideea, Nicolae. Si realizarea.
Finalul imi aminteste de sensibilitatea asiatica asa, cumva.
Multumesc pentru ca ai scris, poezia ta mi-a infrumusetat putin ziua :)

Ligia,
Am simțit atîta sinceritate în cuvintele tale, încît brusc văzui în baie pe alcineva decît pe cel pe care îl văzusem inițial. Or, la început gîndul îmi fusese la un anumit bărbat. Mi-am dat seama însă că s-ar putea să fie prea indiferent și insensibil la poezie, mai ales la versul din final, și mi-am zis că poemul ar sensibiliza mult mai profund o femeie aflată în aceiași stare în baie, fiindu-i de mai mare trebuință. Așa că am schimbat titlul din \"celui din baie\" în \"celei din baie\"!
O vară cît mai prielnică poeziei!

calul cu urme de gheare de corb, e f interesant, un cal evadat, atacat. dupa care incepe ironia/autoironia(!): cu renumiții săi ochelari de cal legați strâns de coadă:):)
mi-a mai placut spintecare simetrica, piciorele cazute pe rand,inghesuiala cu nechezat cu tot, narile in asternut, hamurile venelor.
mcm

Manuela,
Coordonatele valorice, ca să zic așa, enumerate de tine mă pun într-o relație și mai strînsă cu propriile-mi fantezii halucinatorii, față de care uneori, trebuie să recunosc, caut cu tot dinadinsul să mă distanțez. Mulțam!

poem ca o amintire a iubirii...iar calul ...
\"Paște adânc prin oglinzi\" superba imaginea...
ce dor imi era de nefericiti spintecati in sa \"perfect simetric\"...si ce dor imi era de poezia dvs, domnule Nicolea Popa!...

Ioana,
Cer-ți veni? M-ai năucit. Mi se întîmplă pentru prima dată de cînd mă știu că împrăștii versuri în jur, și fac chestia asta parcă de cînd lumea, să aud că îi este cuiva dor de poezia mea. Sigur, am luat-o în serios. În sensul că voi încerca să sciu astfel încît să-ți fie și mai dor.
În fine, ai făcut ca cel puțin un om să se simtă în seara sta foarte fericit!

Cele mai calde bătăi de inimă din partea zonei stângi a pieptului meu!

ma bucur mult!...see you later!...(va fac o marturisire!...eu nu prea stiu engleza...doar expresiile astea...mult prea uzitate...asimetrice???...asa ca...WWWHHHYYY???)...si inca ceva...daca oglinda vede calul si noi tot nu vom ajunge niciodata acolo...sa i-l dam...vorbind, de ce nu, pasareste!!!...
un cititor de/loc mai putin fericit...

Ce portret frumos al calului:
un cal numai copite, numai zăbale și nări,
ros pe din părți până la coaste/oase/albe,
nebărbierit de secole pe ceafă, cu musculițe-n priviri
Poemul e mobilizator, trăsnit, are un nechezat ce îndeamnă la o escapadă în galop. Se află între ludic și crengi proaspete din luna iunie. Probabil, acest cal are vreo legptură cu Pegasul.
Multe versuri în continuare!

Eu nu mi-aș dori o asemenea mîrțoagă de Pegas. De fapt, eu mi-am imaginat un cal voit sinistru, unul care e mai curînd sembolul războiului și al morții. Nu-ți mai spun că l-am și visat odată, cam așa cum arată în poezie, intrînd în caă, la părinți, la Buda.
Trecerea ta pe aici are darul de a mă ține într-o formă bună.

Calul sinistru din visul tău avea ochelari de cal legați de coadă? Și nefericitul din șa era spintecat perfect simetric?
În altă ordine de idei, corectează cuvântul piarde, probabil e pierde.
Pa, tama

remarcabila imagine, in mod surprinzator m-a scos un pic din depresie desi mi se pare ca insasi esenta depresiei e exprimata aici. sau poate tocmai in asta sta calitatea poeziei tale.
ochelarii ceia...da,da...
Mona

Am tot amînat să dau un semn în dreptul commului tău. Ce-i drept, l-am descoperit cam tîrziu. Dar amînarea a venit și fiindcă încă nu am o părere suficientr de clară despre acest text. Prea mi-a venit prin surprindere și s-a lăsat scris, practic, direct pe monitor. Nu eram, nici eu, într-o stare încîntăroare. Acum l-am recitit, după aproape două săptămîni, și îmi pare mai bun decît inițial. Poate că mi-a plăcut și datorită comentariului tău.

O vară cît mai prielnică pentru scăldatul în ploi și în băi de soare!