Poezie
mușcătura
1 min lectură·
Mediu
ieșeam uneori dimineața în livada pustie
unde același fruct se desprindea de aceeași creangă
rostogolindu-se la picioarele mele
așteptând să mă aplec, așteptând mușcătura.
îl încălzeam o vreme la piept,
îl lustruiam în lâna fularului,
îl degresam de căldurile verii,
apoi mă uitam la neclintirea crengilor golite de păsări
și mușcam adânc dezgolindu-i sâmburele
și așteptam să muște și fructul din mine,
să muște la fel de adânc din mine
pe tărâmul acela uitat
unde ieșeam uneori dimineața în livada pustie
unde același fruct se desprindea de aceeași creangă
rostogolindu-se la picioarele mele
așteptând mușcătura.
0105.732
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nicolae Popa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 95
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Nicolae Popa. “mușcătura.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicolae-popa/poezie/13932419/muscaturaComentarii (10)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NPDiana,
Hai că m-ai făcut și pe mine să salivez urmărind felul cum îmi savurezi tu fructul. Mulțumesc pentru o lectură atât de mustoasă!
Hai că m-ai făcut și pe mine să salivez urmărind felul cum îmi savurezi tu fructul. Mulțumesc pentru o lectură atât de mustoasă!
0
DM\"acelasi fruct se desprindea de pe aceeasi creanga\" mereu si mereu. pentru mine aici e cheia acestui poem si cununa frumusetii lui. cu satisfactia citirii unui poem bun! dumitru malin
0
CRcă pustiul e cheia aici.repetabilitatea e doar motivul singurătății.
doar o părere,
rara
doar o părere,
rara
0
FA... în arborele obișnuinței tale tentația, ca o formă de pregătire a minții ... repetarea cuvântului, săgeată către inițiatic ori sursă de putere a formei pentru recuperarea spontană ... ceva se pierde, în momentul rostirii, ocrotind ... mă iartă pentru nuanțe personale de percepție, la bună veghere :)
0
SPpe care o purtăm cu noi. Cu stimă!
0
AGmultiple interpretari... sugestie, mesaj, forta. Si poate ca muscatura nu e in pustiu, nici in zadar. E asteptata muscatura a aceluiasi fruct atat de mult visat. Pe \"taramul acela uitat\", se doreste cu sete oglindirea unei rani, poate chiar rana iubirii. Ma rog, pot fi multe aici, eu la asta m-am gandit citind...
numai bine,
alex
numai bine,
alex
0
VMUn poem focalizat despre sfera ca intreg conturat si continutul de sine care se ofera, smerit; iar eul emotional, lucid, vede energiile asimilindu-se reciproc fara a se anihila. Momentul important este cu siguranta rememorarea aceasta:\"pe tărâmul acela uitat
unde ieșeam uneori dimineața în livada pustie\".
unde ieșeam uneori dimineața în livada pustie\".
0
AMun drum limpede prin livada absoluta
cu liniste dar si durere
parca vad cum il incalzesti si lustruiesti in fular
astepti - asteapta -
si noi asteptam toti
fiecare in livada lui
dar aici ne-am regasit proptiti in poetic
cu liniste dar si durere
parca vad cum il incalzesti si lustruiesti in fular
astepti - asteapta -
si noi asteptam toti
fiecare in livada lui
dar aici ne-am regasit proptiti in poetic
0
NPAm tot amânat răspunsurile la comentarii, fiindcă am tot fost în căutarea unor interpretări oarecum strict personale a textului de mai sus. Sigur, impresiile voastre sunt și ale mele, atmosfera din poem fiind univoc declanșatoare de singurătate și pustiu, dar parcă mai e ceva... Ceva care îmi scapă. Ceva care ne scapă. Ei, dar am mai scrie oare pe-aici dacă nu ne-ar scăpa mereu cîte ceva, dacă nu ne-ar scăpa de fapt esențialul?
Mari multumiri pentru trecere si comentarii!
Mari multumiri pentru trecere si comentarii!
0
o repetitie ametitoare, iluzia nemuririi copilului din noi...
salivez deja, simt gustul, aud \"mușcătura\"...
planuri suprapuse firesc,
mi-a placut mult