Mărime
Ȋn Oceanul Pacific S-a ivit un pește mic. Și-arunca apa-n ocean De ziceai cǎ-i artezian. Oare ce fel de peștișor sǎ fi fost… Cum se vedea din avion… Hm.
NBNicolae Marius BuchiuProletcultism
Tractorul arǎ… Nu e nimeni ȋn el. Vaca stǎ sǎ moarǎ… A lovit un purcel. Oile-s pe cȃmp… Trenul printre ele. Eu cu sticla-n mȃnǎ… Trag la mǎsele.
NBNicolae Marius BuchiuSpirit
Aici nu sunt decât vârfurile acoperite de zăpezi; nu e viață; Nimic nu mai vezi din ceea ce acolo jos, în văile înverzite, prisosește. E doar o lumină uneori pală, alteori orbitoare, și se vede
NBNicolae Marius BuchiuNostalgie
Tu ești, vreo fărâmă a ta, poate, în acel melc pe care-l văd târându-se? Poate o mică parte din tine E într-una din frunzele alea; Poate te mai regăsesc și în câte un con pe care-l ridic, În
NBNicolae Marius BuchiuDe dragoste
Și coapsa ta, și mijlocul subțire, Pe care mie-mi pare că le-ntreci dintr-o privire – un soi de armă, sigură de sine Și care știe tot, și înțelege sigur toate astea, Ei bine șmecheria asta din
NBNicolae Marius BuchiuDe-acasă
Tu nu îți amintești. Copiii se uitau la omul ce sădea flori; Au încercat și ei de câteva ori, Uimiți. Ani buni care au zburat de atunci, Așa cum zboară o lume întreagă. Frumoasa mea
NBNicolae Marius BuchiuCetățenie
Da. M-ai acuzat. Știu că tu comanzi. Stimate domn. O știu prea bine, și nu aș nega-o niciodată. Nu aș pretinde vreodată să-ți fiu altceva decât ceea ce sunt: Un subaltern. O recunosc, și
NBNicolae Marius BuchiuRoșu
Spre orizontul jos, lumina pală... Și umbra singură coboară, Printre pietre, o aură, o undă se strecoară. Sunt numai ani și liniște, în jos și pretutindeni Minerale, în roci se-ntind formând o
NBNicolae Marius BuchiuZâmbetul
Se încolăcește înaintea ta, Separat în lumină și în timp. Îl vezi și cauți frumusețea din tine, Care se reflectă cumva în el, Se destramă în mii de gânduri, Toate de aceeași culoare, Și
NBNicolae Marius BuchiuParcuri de toamnă
Apa cade cu o nostalgie aparte. E o fluierare a vânt, care vine Cumva din amintiri, de departe. Sclipirile ei în picături se adună, prin frunze, și o dată cu gândul Sunt luate de vânt, să le
NBNicolae Marius BuchiuUnde
E larg și un necunoscut aievea. În care să te-ntrebi ce poate fi; Ce poate să aducă zi de zi, În zgomotul de fond, profund în care se destramă vremea, Și-n care poți să nu mai știi de unde
NBNicolae Marius BuchiuAceiași ochi
În ochii tinereții seninul e albastru. În ochii bătrâneții e sprijin și lumină de astru. În fața mâinii sale primul își vede forța, Al doilea trecutul; în relele cuvinte, în lucruri și
NBNicolae Marius BuchiuÎntrebare
Dacă ai înțelege întreaga creație, Ai mai înainta către un final stabilit? Ai mai merge către locuri și rosturi știute dinainte, consumate și mereu aceleași? Dacă ai vedea într-o clipă Întregul
NBNicolae Marius BuchiuDe Crăciun
Globurile stau tăcute, Amintind colinde calde. Roşii, strălucind şi mute. Fulgii cad, uşor tresaltă. Lângă brad, pe-ascuns se-adună Amintiri şi voie bună. Anii şi zăpada toată Un ecou nou îţi
NBNicolae Marius BuchiuDimineață
Te vei trezi într-o altă casă, În altă dimineață, Cu alte doruri, și o lume nouă-n față. Vei deschide ochii, Vei merge către lucruri Și ele-ți vor răspunde, Îți vor spune cine ești; Te vei
NBNicolae Marius BuchiuBalans
Te-ai așezat, ți-ai răsfirat picioarele, Ești obosită, și rochia peste pulpe se ridică. Respiri din greu, ai alergat atâta, Dar râzi, și zâmbetu-ăsta stinge toate orele. Te joci, acum îți lași
NBNicolae Marius BuchiuBlestem
Sunt nişte bestii mici; Nişte creaturi ciudate, şi rele. Apar şi dispar într-un mod nelămurit, Oricum neaşteptat. Au venit cândva cu un întreg adăpost, Pe deasupra. Ce vor? şi de ce fac mereu
NBNicolae Marius BuchiuAspect
Dragostea nu e inocentă. E rea, câteodată zănatică, Deși de cele mai multe ori calculată Și neînduplecată. E o muncă grea, O luptă de rutină, Mereu s-asculți ceea ce încerci să simți Față de
NBNicolae Marius BuchiuUn gând
Ce anume este care mă face Să mă îndrept mereu spre același lucru. Ce imbold torturant și presărat acolo Nici eu nu vreau să știu cum Mă determină să caut mereu același gen de izbăvire, de
NBNicolae Marius BuchiuPrivire în timp
Prin plete, știu, vor apărea Suave și discrete, Șuvițe albe, și vor da O nuanță de noblețe. Un șir întreg de mici schimbări Sub tâmple vor țâșni, Și-n părul tău vor încadra Aceiași ochi
NBNicolae Marius BuchiuFragmente de speranțe
În ochii tăi am crezut că descopăr bucuria Era o rază trecătoare a năzuinței mele proprii Dar încet am reușit să o apropii, Și tu, gândind, sau poate cine știe, povestind, Despre dureri trecute,
NBNicolae Marius BuchiuNeintitulat
Sensul luminos al cuvintelor vine din comparația cu noi înșine. Sigur că fiecare cuvânt reprezintă un șir de imagini repetând amintirile din noi, Uneori îngemănate și încurcate cu altele aparținând
NBNicolae Marius BuchiuRefren
Conștiința ... o reuniune a simțurilor Tu ... o abandonare în spectacolul lor Dans ... ne îmbătăm din priviri Tu ... rotindu-te Eu ... privindu-te E o orchestră în apropierea noastră Imaginile
NBNicolae Marius BuchiuUitare
Nori albi în cer albastru. Se urmăresc, se-adună. În valul de lumină contururile se șterg, Se mișcă împreună. În slaba tresărire a unduirii lor Întrevăd umbrele și luminile gândurilor. În largi
NBNicolae Marius BuchiuMentă poetică
Și dacă stau să mă gândesc acuma, cum aș putea să-ncep – să vă strâng mâna... Umblați de colo-colo și ni se pare că vă țineți împreună Înșiruirile nătânge vă merg strună. Și cum să reușesc să vă
NBNicolae Marius BuchiuȘoptește-mi
Divină-mi suni, și brațe nevăzute Mă cheamă înspre îndelungi visări Când amintirile și viitorul îmi zâmbesc, Apoi se tânguiesc. Un tremur cald, pe care l-am crezut întotdeauna Și iar încep, mă
NBNicolae Marius BuchiuNoi doi
Desigur că îti amintești cum ne zâmbeam, ca un pretext pentru că ne găsisem. Tu ai început să-mi povestești ce ar putea fi între noi Iar eu te ascultam, vrăjit că îmi spuneai chiar ce vroiam să
NBNicolae Marius BuchiuAcel apus
Acea lumină din apus Mi-apare-ntotdeauna,
NBNicolae Marius BuchiuÎn liniște
E foarte întuneric și nu aștepți nimic Sunt câteva lumini deasupra, poate stele… E o lungă oboseală să aștepți astfel de nopți, atât de rare, În care te reîntâlnești cu tine însuți, Cu cel ce
NBNicolae Marius BuchiuZăpadă
Aerul tare îmi creează o dulce amețeală Și în oboseala alergării lumina îmi joacă în ochi fabulos; Zăpada freamătă vag, într-un ecou al respirației, sub pașii mei, totul fiind afundat în acest
NBNicolae Marius BuchiuRegina nopții
Nu, nu despre acele flori intenționez să-ti vorbesc Ci despre o făptură de care ai mai auzit. Mi se așează alături la orice înserare, o întreb cum i se pare noaptea… Și regăsesc în propriile și
NBNicolae Marius BuchiuÞie
Îți povesteam demult câtă asemănare văd între noi, Cum până și pașii tăi liniștiți îmi închipuiam că îmi aprobă prezența Ne scălda foarte mult soare, iar tu urcai drumurile de munte cu mult mai
NBNicolae Marius BuchiuVreau să vină
Dacă auzi de foarte departe acele sunete ale misterului, acele ecouri puternice, Atunci înseamnă că vrei același lucru ca și mine Vrei să părăsim pădurea însorită, știută din povești și să ne oprim
NBNicolae Marius BuchiuAcum
Acum E o clipă destinată să o pierd. Știu că teama de ceea ce nu mai reușesc să găsesc se strecoară în fiecare moment; Dacă aș
NBNicolae Marius Buchiu