Poezie
De Crăciun
1 min lectură·
Mediu
Globurile stau tăcute,
Amintind colinde calde.
Roşii, strălucind şi mute.
Fulgii cad, uşor tresaltă.
Lângă brad, pe-ascuns se-adună
Amintiri şi voie bună.
Anii şi zăpada toată
Un ecou nou îţi deşteaptă.
Cauţi, numărând minute,
Zâmbete şi înţelesuri
Care-ţi pare că aşteaptă
Într-o ladă veche, multe,
Să se-arate şi să-ţi schimbe
Dorurile în cuvinte.
Lin impresii se aşează
Peste clipele mărunte,
Vagi vedenii se destramă
Printre globurile roşii,
Strălucindu-ţi blând şi mute...
Şi visarea îţi surprinde
Reni cu clopoţei aievea
Şi perechi de ghete roşii.
Amintiri şi duse vorbe
Se perindă printre crengi,
Iar beteala arcuieşte
Forma unor ani întregi.
Şi gândind cu luare-aminte
La trecutul ca un fum,
Năzuim în fiecare
Luminoasele colinde,
Şi visăm un an mai bun.
Dar privind întotdeauna
La podoaba ce se-nalţă
Între ramuri înverzite,
Vom revedea bucuria
Şi lumina din ajun.
002025
0