Șoptește-mi

Divină-mi suni, și brațe nevăzute

Mă cheamă înspre îndelungi visări

Când amintirile și viitorul îmi zâmbesc,

Apoi se tânguiesc.

Un tremur cald, pe care l-am crezut întotdeauna

Și iar încep, mă caut și-mi aștern

Un lin surâs.

Nu m-ai văzut, dar tu mă ții în palme

Și încordând întreaga ființă te ating,

Dar tu ești însăși încercarea simplă

De-a acorda tensiuni și relaxări.

Un glas pe care mi l-am construit din amintiri

Și îl cunosc că-și va schimba mirarea

Mă va convinge încă să te cer

Prin preajma mea, schimbându-mi gândurile iar,

Și uimit că-mi spui din nou

Atâtea sunt din mine răsărite, prin curgerea și unduirea ta,

Aș putea să-mi fac și căutările pierdute

Dar tu nu-mi iei în seamă îngânarea,

Tot trecând, îmi lași scurte răgazuri de tăcere, în care vreau să meditez la vocea ta.

Însă pe umerii tăi stau atâtea drame, nici nu sunt ale mele, și-mi tot spun

Că-mi vrei surâsul, și mă cauți chiar pe mine,

Þi-am stat în brațe nu o dată vesel și timid,

Și iarăși mă apeși cu gânduri multe

Apoi te luminezi, și nu-mi doresc

Să am tristețea asta pe tăcute

Ci să te știu, să te închipui și să-l simt,

Acel cântat ușor, sau euforic

Ce-mi schimbă-nfățișarea, bucuria,

Te știu atât de-aproape, și m-acopăr

în valurile din tristețea ta,

Dar sunt și culmi, și tu le faci ascunse

Când n-am crezut, că ai putea să fii așa.

De-aceea tu mă-ntrebi, iubito... dac-aș alege,

privind spre unduirea ta

Acel surâs firesc dar rece

Sau freamătul și însăși muzica?

Nu a fost ea cu mine-atâta vreme,

Și nu în poala ei m-a alintat?

N-a fluturat pe lângă mine o rochie cu un foșnet nemaiîntâlnit?

Mi-am îndreptat toate zâmbetele spre tremurul din palma ei,

Pe care mi-o întinde-ntotdeauna

Și mă cuprinde ușor, și temător,

Îmi e în fiecare clipă credincioasă,

Să stau s-ascult sau să mă-nnourez

Nu-mi cere poate nici atât.

Să umble goală... E-ntotdeauna sinceră până la goliciune.

Dansează și-n fluturul nenumărat al faldurilor

Îmi place să mă pierd și să îmi caut ceva ce sper că numai de la ea aș putea lua.

A fost cu mine de la început... Sunt numai eu în mrejele-i, și niciodată altul

Și, draga mea, ea face să tresară

Atâtea șoapte și-ntr-atâtea visuri, îmi regăsesc partea cea bună

Îmi sună limpede orice tristețe

Și orice bucurie vine-ntr-o secundă.

M-a mângâiat atâta vreme...

Și am crescut cu ea,

Mi-a arătat visarea și melancolia cele mai ascunse. Din spatele surâsului sau oboselii, a tresăririlor,

O știu de mult, și i-am zâmbit adesea.

Și totuși, când mă uit înspre-amăgiri,

Spre ochii verzi ai tăi –

Sunt tot cu ei.

Mai 2006