Acel apus

Acea lumină din apus

Mi-apare-ntotdeauna,

Și chipul tău de neuitat

Se-arată ca furtuna

Era un cer senin și-acum

Apusul e în toate -

O noapte plină de minuni

Și de lacrimi deșarte.

Iar ploaia ce prin geam rostea

Cuvinte monotone

Umplea un gol ce n-apunea

Și care nu apune.

Nu pot să cred că ai plecat

Și viața separată

A mea și-a ta doar ne despart,

Și-alunecăm prin ceață.

Poezie închinată copilăriei

septembrie 1995