Acum

Acum

E o clipă destinată să o pierd.

Știu că teama de ceea ce nu mai reușesc să găsesc se strecoară în fiecare moment;

Dacă aș putea să mă conving că toate clipele sunt la fel, că doar reamintirea ne îndepărtează de prezent și ni-l strecoară în urmă,

ca să-l comparăm mereu cu ceea am fost…..

Dar în lumina unei priviri nu vezi schimbarea? Ca o conștiință a propriei temeri că totul îi trece pe dinainte. O umbră a gândurilor care se duc.

Am să mă reped la fotografia ta, să văd dacă într-un moment perfect ți se citește în privire aceeași spaimă. Încremenită, odată cu tine.

E greu să îmi dau seama ce gând îți străbătea atunci tâmplele, ca să ți se aștearnă în zâmbet, pe un chip pe care acum se așterne doar liniștea. Dar a trecut și secunda asta!

Teama că ne vom schimba e singurul lucru în care te mai regăsesc.

aprilie 2004