Nick Beres

Florine, Maya inseamna \"realitatea care ne inconjoara, privita ca iluzie\", in hinduism. Textul nu are legatura cu mayasii din America.

I change by not changing a thing
I just want to scream hello
My god it\'s been so long
But now here you are and here I am
Hearts and thoughts they fade away

Draga Bogdan,
tu, ca om, nu reprezinti nimic pentru Dumnezeu.

Mai citiți măi și altceva decât Nichita Stănescu. Preluarea limbajului și formulelor acestuia nu e decât un act de epigonism. Nici măcar reușit. Textul este total banal, și la nivel de idee și de imagine. \"Îmi plângi pe rând vertebrele\" - un loc comun ieftin, tocit, răsuflat ca o bere lăsată o zi întreagă la soare, desfăcută.

Domnule Andrei Moldovan, iti raspund numai din respect pentru efortul tau. Iti apreciez critica. Imi atrage atentia inca o data asupra faptului ca n-am talent de scriitor. Au fost niste incercari de comunicare care, la vremea lor, si-au atins scopul. Perioada e moarta si-ngropata. Iar tacerea mea s-a datorat faptului ca pur si simplu nu mi-am mai accesat pagina de mult.
Regret ca n-am timp sa ma aplec si eu asupra operei tale si sa-ti las o critica. Poate vom porni un dialog cu alta ocazie.

Pan, multumesc pentru abundenta de informatii despre braga. Cred ca mi-a mai scazut avantul, acum ca am aflat ca are o consistenta mucilaginoasa :)

Cum era, dom\'le, braga? Eu n-am băut niciodata. Nu cunosc braga decât din cărțile lui Panait Istrati. Adrian Zografi se împrietenește cu Stavru, care își câștiga existența vânzând bragă. La un moment dat are loc o discuție despre această băutură și Adrian descoperă că Stavru măsluiește braga, că o face cu sare de lamâie în loc de lămâie adevărată. Deci braga era o simplă citronadă? Înclin să cred că nu, cineva mi-a descris-o ca pe o băutură fermentată, bej la culoare, un pic înecăcioasă și înțepătoare la limbă. Gustul ar fi fost atât de special încât este imposibil de descris.
Tare aș fi și eu curios să beau un pahar de bragă. Aduc mărturie că nu se găsește în Obor. Locuiesc în apropiere, acolo îmi fac piața, dar n-am văzut niciodată bragă.
Băuturile astea artizanale (se găsea socată mai demult prin Obor) au fost eliminate de legile de protecție ale consumatorului. Dar oare de ce nu s-o gândi vreo companie mare, cum e Coca-Cola, să îmbutelieze o băutură răcoritoare cu gust de bragă? Că doar Fanta Shokată au scos!

Fratele meu alb, te avanti pe un teren periculos. Spui ca terorismul e \"vocea vie a constiintei mute\" si are \"justificare morala\"? Vezi, ca sunt unii tampiti printre noi care poate chiar te vor crede! Aproape de necrezut, dar e adevarat, langa noi, printre noi, exista oameni marginiti care isi doresc razboaie si care, pusi intr-o anumita conjunctura, ar fi in stare sa comita acte de terorism. Uite, din cauza asta nu ai voie sa spui asa ceva. Pentru ca unii te-ar putea crede.

In alta ordine de idei, sa crezi ca terorismul nu e decat o replica naturala la nedreptatile comise de americani in Orientul Mijlociu este o dovada de naivitate. \"Bietii de ei, se apara si ei cum pot!\". \"Nu au alte mijloace de lupta decat acestea: sa puna bombe. Fac si ei ce pot ca sa se apere de imperialismul american.\" Astea-s pentru fraieri, ca sa creada, si eventual sa fie ei aia care pun bombele. Terorismul nu are nimic de a face cu dreptatea, si nu e nici un fel de \"replica naturala\". Terorismul este o afacere. Este vorba de bani si de putere, cei care-l practica il folosesc ca pe o arma de negociere si intimidare, si niciodata nu negociaza spre binele vreunui popor, ci strict conform intereselor lor materiale. \"La ricchezza e il potere\", cum zicea Tano Carriddi. Atata tot. Asa e de cand a aparut terorismul pe lume. Politica nu e decat un paravan pentru afaceri.

Nu e vorba despre o pictura, ci despre un videoclip. Si anume cel al piesei \"Where the wild roses grow\". Doamna aia frumoasa era Kylie Minogue, si nenea ala cu voce groasa care canta era Nick Cave. Nu stiu din ce motiv obscur, el o ucide si o baga in parau si apoi pune trandafiri pe ea (cica salbatici, dar aratau toata ziua a trandafiri de sera). Mie tot mesajul transmis de piesa respectiva mi s-a parut absurd. Si lui tanti din videoclip parca-i placea sa fie omorata de nenea, avea asa o voluptate a mortii. Pe cand autoarea acestui text zice ca vrea sa insele moartea, ar face orice sa scape de moarte, si-ar lega sireturile la infinit sa scape de moarte, moartea s-o tot astepte dar ea sa-si tot lege sireturile la infinit si cand se le termina de legat sa traga cu ochiul daca moartea trage cu ochiul si sa le desfaca repede si sa se apuce iar sa le lege si tot asa pana la sfarsitul Timpului, din pacate insa inainte de sfarsitul Timpului barbatii aia se opintesc si ridica sicriul pe umeri si totul devine, deodata, trecut.

O poezie care intr-adevar m-a emotionat. Limbajul pur copilaresc-emotional are o sinceritate a exprimarii care dezarmeaza, iar imaginile create ating cititorul (daca acesta nu e bou, idiot sau congelat in interior) in cele mai profunde arhetipuri prezente in interior. Baza de instinct de la care porneste lumea, pe care se construieste sinele.
Citind poezia asta ma gandeam ca exista o intelepciune feminina, aparent naiva, dar care valoreaza cel putin tot atat de mult ca filosofia de natura masculina a lui Hegel. Numai ca e de alta natura, e altceva. E un mister. Cred ca femeile stiu ceva ce noi nu stim. Un secret al fiintarii.

La multi ani, Silvia!

Faci un lucru mare cu articolele astea, Magule. Pentru ca, in pofida conceptiei gresite ca in timpurile noastre nu trebuie sa cunosti nimic, aleatoriul si aberantul putind trona nestingherite cu rang de lege estetica, avem totusi nevoie de norme. Operele reusite, de succes durabil in timp, sunt alcatuite de catre autorii lor (in mod mai mult sau mai putin constient) dupa anumite reguli de compozitie. Reguli care nu tin de moda sau de vreo evolutie in timp a punctului de vedere al oamenilor vizavi de diversele forme de exprimare artistica, ci de modul in care functioneaza perceptia umana. Iar perceptia umana (nu interpretarea ei la nivel de semnificatie) functioneaza la fel de cind a aparut Homo Sapiens Sapiens ca specie. Asa ca o cunoastere a regulilor de compozitie se impune creatorului constient de actul sau.
Bravo Magule, felicitari pentru felul in care scrii articolele astea. Unele (de ex., cel despre tanka) constituie si pentru mine prilej de a invata ceva nou. Oricum toate sunt prilej de delectare.

Zoicas Cristian, tu ai o viziune fabuloasa, creezi tablouri de mare forță, dar nu stiu cum de te încurci în faze răsuflate și în nepotriviri ale cuvintelor. Ce Dumnezeu! Am pretenții mai mari de la tine, după ce m-ai spart cu \"Vremea fiarelor\" pe care o știu pe de rost.

La multi ani, Diana Gurska!
Imi pare rau ca ti-ai retras poeziile (nu stiu cind si nu stiu de ce, eu de ceva timp nu mai sunt la curent cu ce se intimpla pe aici), unele dintre ele imi placeau mult si chiar te luasem in vizor. Faci parte dintre oamenii AIA cu care ma inteleg eu bine, pentru ca ai rara capacitate sa concepi formalisme diferite care sa descrie realitatea si nu pui botu\' ca toata lumea la ideea ca legile realului sunt fixe si asa date de Cel de Sus noua oamenilor. Nu stiu daca atitudinea ta este un experiment deliberat sau pur si simplu un strigat care vrea sa atraga atentia, nici nu conteaza, conteaza ca pe undeva simti ca legile si regulile care credem ca guverneaza Universul sunt de fapt ale noastre si nu ale lui, si ca avem liberatea de a concepe si altceva. Pacat ca nu avem ocazia sa discutam odata.

Dă un search în poezie.ro pe \"cineva_sincer\" si o sa-l descoperi. Tot el e si \"Skywalker\". Il descoperi tu.

Sireno, parca asa mai merge, poezia e mai putin egoista. Merge mai bine.
Dar, cu riscul de a te dezamagi si de a te supara pe mine, trebuie sa spun ca tot o poezie slaba ramâne.
\"Grotele celeste\" tot loc comun e, chiar daca nu-mi aduc aminte acum unde sau daca am mai intilnit formularea exacta. Si nici nu conteaza, conteaza cum suna, conteaza conexiunile pe care ti le face in minte (bine, depinde si de minte, uite ca Elenei Cristina i-a placut). La minti diferite, conexiuni diferite, standarde si interpretari diferite. Si totusi, ceva cu valoare absoluta exista, indiferent de aceste conexiuni. Si eu iti spun ca poezia asta a ta nu are acel ceva.
Iti recomand sa-l citesti pe cineva_sincer. El iti poate spune mult mai bine decit mine o suma de lucruri importante.

O poezie slaba, plina de sabloane:
- identificarea naratoarei cu elemente ale naturii
- \"grotele tale celeste\" - loc comun ingrozitor
- naratoarea îi strigă iubitului s-o caute. Păi de ce s-o caute? Poate iubitul n-are chef sa se deranjeze s-o caute. Cine se crede naratoarea? Dar dacă naratoarea i-ar oferi lui ceva, fără să-i ceară nimic în schimb, nici măcar s-o caute, atunci poate lui i s-ar trezi interesul si poezia ar înceta să mai fie o evocare dezlânată și egoistă, poate ar deveni chiar interesantă. Dar asta depinde numai și numai de felul în care naratoarea vede lumea.

Iarăși obsesia încremenirii în timp. Prizonier în propriul trup. O, cât de bine te înțeleg! Dar nu văd nici un efort de a construi timpul în jurul tău, nici un colț scos. Lași timpul așa cum e, deconstruit și fără curgere. Iarăși stai ca un bolovan.
Deși, știi ce zicea Giovanni Papini: \"Aici zace omul care n-a putut să ajungă Dumnezeu\".

Domnu\' Omer, păi dacă ai stat ca un bolovan, ai văzut ce-ai pățit?
\"Good things in life don\'t come to those who wait\"...

Băi, cine Dumnezeu e kinga asta căreia îi tot dedici poezii?
Mărturisesc că n-am înțeles nimic din poezie, probabil că e scrisă să înțeleagă numai kinga. Nu e o poezie bună, nu e nici măcar o poezie. Totuși, rămâne în urechi ceva ca o incantație calină, ceva ca un aer prăfuit, rămâne o imagine a unui moment maro de mobilă veche, rămâne un gest încremenit pentru totdeauna în timp (chiar dacă unsuros). Rămâne o melancolie, de-abia mascată de o poză de hotărâre \"bărbătească\". Rămâne un plâns interior, mocnit.
Salutare domnule Omer.

Spre deosebire de celelalte relatari ale drumului la Chisinau, acest text este o realizare artistica. Ascutit simt al observatiei. Sensibil. Ridica pe primul plan emotiile induse de diferitele situatii si evenimente, aspectul de inlantuire concreta a evenimentelor, jurnalistic, trecand pe planul doi. Autorul reuseste sa devina un vehicul de transmis diverse stari catre cititor, acesta fiind absorbit in vartejul identificarii cu naratorul.
Un text bun, pe care mi-a facut placere sa il citesc.