despre naratiune

Naratiunea in cinema Punct de vedere structuralist: Naratiunea este o schema a timpului. Nu o structura care angajeaza personajul in raport cu sine sau idealul său de viață. Naratiunea s-ar putea face cu orice obiecte, cu conditia ca acestea sa fie tratate din punct de vedere al schemei timpului. Cauzalitatea: se dovedeste a fi, incredibil, exterioara lantului temporal! Adica exterioara naratiunii. Atunci inseamna ca nu trebuie sa ma chinui sa leg cauzal evenimentele narate. In naratiune, ma intereseaza sa arat timpul. Evenimentele trebuie sa se lege intre ele prin ceea ce se numeste SUCCESIUNE FALSA, care e un mod de a semnifica succesiunea reala, cauzala. Aceasta din urma nu e niciodata dată intr-o narativitate. Narativitatea vrea sa inlocuiasca o realitate in timp ce tinde sa se constituie ca expresie. Naratiunea e antropomorfica. Parcurge realitatea la nivelul actiunii empirice dupa o traiectorie lineara. Nu acopera niciodata cimpul intentional al subiectului. Intr-o secventa data a unei realitati, exista un mare numar de fenomene si un numar inca si mai mare de legaturi posibile intre ele. O naratiune nu poate altfel, decit sa arate un singur lant temporal dintre cele foarte multe posibile. Totusi, aceasta modalitate a lantului unic face ca realitatea sa apara virtual in spatele lantului narativ. Traiectoria actiunii empirice parcurse de personaj e o ipostaziere figurativa a realitatii, si nu o explicitare a acesteia. O naratiune nu e o reprezentare corecta a realitatii! Aceasta realitate a traseului unic nu poate fi depasita printr-o perfectionare a ei, ci numai printr-o inlocuire. Naratiunea nu participa prin ea insasi la crearea subiectului uman. Naratiunea semnifica serii de legaturi logice sau formale, intr-o arbitraritate extrema a ordinii. Naratiunea nu poate constitui (in sensul de a asambla din parti) subiectul uman. Caracterizarea subiectului uman nu este continuta in sistemul narativ. Ea ne apare numai din sistemul de interpretari ale naratiunii. Deci, distingem doua fenomene: naratiunea si interpretarea acesteia. Cind scrii naratiunea, nu scrii si interpretarea; aceasta se naste in mintea naratarului (celui caruia i se adreseaza naratiunea).