nica mădălina
Verificat@nica-madalina
sunt mai limpezite si mai puternice.
ai putea, in loc sa fotografiezi \"realitatea\" in colturi si apoi sa o recompui, sa alegi o parte a ei si sa o ajuti sa ajunga, prin tine, la noi. ce zici?
Pe textul:
„această zi nu este serenadă" de ștefan ciobanu
in rest, poezia are un tempo ca un danganit pe care il presimti. cumva rostogolindu-se mut. un lexic ingenios sustind ceva care imi seamana a ritual. adica totul se lamureste treptat pana la simplitatea gestului de abandon curajos (penultima strofa).
pentru ca reala explicatie sa sparga intreaga constructie precedenta si sa deschida inca cel putin o tema cu efect de claustrare, timpul. printr-o imagine si ea curajoasa.
am citit aici despre captivitatea in trup si perisabilitatea lui si a eului, despre nevoia de blank pe care o resimte uneori creierul. si mi-a placut.
Pe textul:
„Jucării stricate" de Adela Setti
Pe textul:
„nothing to lose" de Ela Victoria Luca
pentru ca descrierea amenintarii care ma proiecteaza, ca si cititor, in miezul subconstientului, nu e facuta insistent, ba chiar minimalist (dar inchegat), folosind simboluri puternice (munte, soim, zbor, atela, os);
pentru concentrarea zicerii despre dualitate, sus-jos, static-miscare, dar si despre angoasa captivitatii intre acestea (impasul);
pentru fluenta si cripticul aparent;
pentru ca imaginile aici chiar sustin idei;
pentru forta sugestiva a \"varicelei din cer\" ;
pentru ca simt scobirea si acuratetea localizarii (un inauntru care poate fi al oricui);
pentru ca ma lasa libera sa imi imaginez titlul(uri)
Pe textul:
„..." de corina dragomir
Pe textul:
„scandal" de felix nicolau
apai fain ascunzisul nuantarilor (ascutimea lancei, staturile de ceapa si mladiosul bambus)...
Pe textul:
„scandal" de felix nicolau
pentru ca are forta unei introduceri a miscarii, unde nu mai ai nevoie sa imaginezi intinderea si nici sa simti compartimentul de tren din final.
te lasa mai liber sa iti construiesti camere de asteptare.
revenir, c\'est oublier un peu
Pe textul:
„partir c’est mourir un peu" de Florin Hălălău
eu una m-am dus cu gandul la pinguinul within si la acel sliiide (din fight-club, cum altfel, cand e vorba aici de suicidul unei anumite parti a eului si nu oricum, ci violent, aproape cum ii trece oricui prin cap, prin stii tu, lovire-proiectare-cadere, de masina zic).
si mai zic doar ca acel pinguin, refugiu sau nu, se misca si el, catinel, ase, cam ca si versurile astea.
tare faina mansarda ceea...
Pe textul:
„eu sunt pinguinaș" de elis ioan
imi plac marginile (nu le pot zice limite), incheaga simetric zicerea despre dualitate (\"i-am visat pe toti\"/ \"viselor in care nu ar mai veni nimeni\"). o constructie respirabila, mai fluida, unde e prezenta pana si frica.
Pe textul:
„vorba lui ozzy just a dreamer" de dan mihuț
RecomandatPe textul:
„Nici un plan" de Irina Nechit
un absurd cu multe aripi, pe alocuri vorbitor. imi place ca insistarea asupra spontaneitatii gesticii, in contrapartida cu inexistenta unui planul arunca, in ultima strofa, in nemiscarea miscata a mortilor.
nu vad scamatorie aici. eventual scamele covorului (mi-a placut mult finalul, adica)
Pe textul:
„Nici un plan" de Irina Nechit
si e fluid ca o saliva sanatoasa.
toate astea cunoscand ca stomacul uman nu poate digera celuloza.
Pe textul:
„un trup bine păstrat" de Serban Axinte
pacat, zic, ca toboganul si rendez-vous acelea nu ajunsera din urma motoceii.
gasesc aici ingeniozitate, dar si cumva o graba. pesemne ca sinele trenului is bine unse (de imi e permisa o atare exprimare).
Pe textul:
„Aceasta nu-i poezie" de Mihai Robea
lipsa numelui, asociata urletului intrebarii fac din acest text orice mai putin unul explicit, cred. pentru ca finalul aici e de fapt precum punctele de suspensie. in ciuda a...
Pe textul:
„Kef" de Adela Setti
si imi place cand versul danei banu nu e chiar asa de lung. dar e vorba doar de pozitionarea in pagina si de un anumit ritm al fragmentarii, imi zic.
an fain
Pe textul:
„prin somnul Peninsulei" de Dana Banu
imi placu tare acea trecere de la cai la mariaje pentru a se conchide cu solutia adaptarii.
un text despre legaturi dincolo de comunicarea verbala. un text despre unu la unu, care a fost probabil odata doi. sau unu.
Pe textul:
„Cuvinte (pe care nu le auzi)" de teea mirescu
adica o verva sictirito-ironico-trista prin care se zice despre conditia unui moment care traieste intr-un om. si nu invers.
aducerea impreuna a opusurilor, pentru o depasi cumva dihotomia. sau doar dualitatea. un limbaj bine ales (m-am impiedicat nitel, totusi, la strofa a patra, am simtit ca rupe cumva din coerenta pseudo-hazului din restul textului, prin acel \"Se Exista\"), imagini aparent teribiliste (aleluia ceea si momenthele in care semnificatia se intampla placutu-mi-au mult) si seriosul brusc (la nivel de formulare) din ultimele doua strofe ma fac sa las semn aici.
apai despre onglinzi, numai de bine. orice incercare de a explica rezida, cred, in textura lor rece.
fain subtitlu, da.
Pe textul:
„Viața cu vârf și îndesat" de George Asztalos
Pe textul:
„c.ocaine #16" de Andrei Ruse
an fain la anul
Pe textul:
„c.ocaine #16" de Andrei Ruse
