Poezie
Jucării stricate
Recidive urbane
1 min lectură·
Mediu
toate organele de la
ultimul dinte de lapte sălășluind în
golul propriei memorii-fantomă
încep să facă straturi de
scoarță ca niște pietre în curs de
răcire sub jet de robinet stricat chiar în
ajunul unei petreceri esențiale
știi senzația că nu te-ai spălat destul întrucât
creierul e întotdeauna îmbrăcat
orice cuvânt primit în
timpan are greutatea unui geamăt profund de
clopot urcat sub cupolă cu macaraua
știi că liniștea din tăcere e doar un
subterfugiu de femeie ușoară
când lumea rămâne grea cu mitul orașelor arse prin
prisme lacrimale vezi focuri până și în
apa dozată
te simți lipitoare ancestrală întinsă ca o
gumă pe spinarea Începutului
și nu poți să rabzi strânsoarea pielii
murirea de balon de săpun din temporală
nici arsura - un domino săltăreț de la geană la
geană până adânc în retină
și atunci pocnești din degete și tocuri
încui de trei ori lada de zestre
arunci sau mai degrabă înghiți cheia
fiindcă știi bine
dumnezeu a stricat timpul și acum doarme în
mațele tale ca în leagăn un plod cu un
deget în gură
____
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.
ultimul dinte de lapte sălășluind în
golul propriei memorii-fantomă
încep să facă straturi de
scoarță ca niște pietre în curs de
răcire sub jet de robinet stricat chiar în
ajunul unei petreceri esențiale
știi senzația că nu te-ai spălat destul întrucât
creierul e întotdeauna îmbrăcat
orice cuvânt primit în
timpan are greutatea unui geamăt profund de
clopot urcat sub cupolă cu macaraua
știi că liniștea din tăcere e doar un
subterfugiu de femeie ușoară
când lumea rămâne grea cu mitul orașelor arse prin
prisme lacrimale vezi focuri până și în
apa dozată
te simți lipitoare ancestrală întinsă ca o
gumă pe spinarea Începutului
și nu poți să rabzi strânsoarea pielii
murirea de balon de săpun din temporală
nici arsura - un domino săltăreț de la geană la
geană până adânc în retină
și atunci pocnești din degete și tocuri
încui de trei ori lada de zestre
arunci sau mai degrabă înghiți cheia
fiindcă știi bine
dumnezeu a stricat timpul și acum doarme în
mațele tale ca în leagăn un plod cu un
deget în gură
____
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.
094.645
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adela Setti
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 197
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 33
- Actualizat
Cum sa citezi
Adela Setti. “Jucării stricate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adela-setti/poezie/224395/jucarii-stricateComentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NMintre timp, au si aparut doua:)
0
ASMulțumesc pentru lectura promptă și reacția pertinentă.
Adela
Adela
0
OSDistincție acordată
ce apreciez aici e faptul că, spre deosebire de alte texte ale tale, ai fost extrem de migăloasă în alegerea tropilor care să te reprezinte, care să-ți pună în valoare mesajul pe care vrei să-l transmiți. nu poate fi vorba despre textolect, despre capacitatea textului de a-și crea un limbaj propriu, în cazul tău. este vorba de un extra-efort de a face lucrurile să se așeze, dincolo de ideea de fundal. imaginile pot fi puțin angrenate în realitate, să potențezi efectele imagistice bine speculate și chiar bine realizate aici cu fragmente biografice, eventual să experimentezi un pic posibilitățile de narativizare, să introduci pasaje pur diaristice, etc, asta pentru variație, pentru ca motorul textului să nu ruginească.
în orice caz, îmi place atmosfera, și aside câteva \"scârțâieli\": \"când lumea rămâne grea cu mitul orașelor arse prin
prisme lacrimale \" (multe prețiozități)\"te simți lipitoare ancestrală întinsă ca o
gumă pe spinarea Începutului\" (forțare stilistică),\" sub jet de robinet stricat\" 8mai bine \"sub un jet\", altfel sună bizar), textul e bun, e un semn al evoluției tale, motiv pentru care consider că merită remarcat.
în orice caz, îmi place atmosfera, și aside câteva \"scârțâieli\": \"când lumea rămâne grea cu mitul orașelor arse prin
prisme lacrimale \" (multe prețiozități)\"te simți lipitoare ancestrală întinsă ca o
gumă pe spinarea Începutului\" (forțare stilistică),\" sub jet de robinet stricat\" 8mai bine \"sub un jet\", altfel sună bizar), textul e bun, e un semn al evoluției tale, motiv pentru care consider că merită remarcat.
0
ARe bun de tot finalul, la fel si imaginea pocnirii cin tocuri, destul de senzuala. :)
totusi prea multe detalii in strofe, as reduce lungimea textului, pentru o curgere mai buna.
placut
RA
totusi prea multe detalii in strofe, as reduce lungimea textului, pentru o curgere mai buna.
placut
RA
0
ASnu mă așteptam! :) Mulțumesc.
Adela
Adela
0
ASbine ai revenit în pagina mea. La Mulți Ani.
Adela
Adela
0
IPinitial am spus, uite iar un text care utilizeaza distantarea planurilor aici/acolo (scrierea in italic). totusi mi-a luat ochii finalul \"dumnezeu a stricat timpul și acum doarme în
mațele tale ca în leagăn un plod cu un
deget în gură\" - divinitatea copil, dar nu inocent intrucit e inchisa in interiorul digestiv, unde se aduna toate materiile in descompunere chimica. foarte interesant. pentru asta bravo, adela!
mațele tale ca în leagăn un plod cu un
deget în gură\" - divinitatea copil, dar nu inocent intrucit e inchisa in interiorul digestiv, unde se aduna toate materiile in descompunere chimica. foarte interesant. pentru asta bravo, adela!
0
ASÎmi place să cred că Dumnezeu este pretutindeni, în toate lucrurile și în fiecare din noi, iar dinamica lui este transformarea.
Mulțumesc pentru \"bravo\". Mă simt răsfățată.
Adela
Mulțumesc pentru \"bravo\". Mă simt răsfățată.
Adela
0
in rest, poezia are un tempo ca un danganit pe care il presimti. cumva rostogolindu-se mut. un lexic ingenios sustind ceva care imi seamana a ritual. adica totul se lamureste treptat pana la simplitatea gestului de abandon curajos (penultima strofa).
pentru ca reala explicatie sa sparga intreaga constructie precedenta si sa deschida inca cel putin o tema cu efect de claustrare, timpul. printr-o imagine si ea curajoasa.
am citit aici despre captivitatea in trup si perisabilitatea lui si a eului, despre nevoia de blank pe care o resimte uneori creierul. si mi-a placut.