Poezie
Jucării stricate
Recidive urbane
1 min lectură·
Mediu
toate organele de la
ultimul dinte de lapte sălășluind în
golul propriei memorii-fantomă
încep să facă straturi de
scoarță ca niște pietre în curs de
răcire sub jet de robinet stricat chiar în
ajunul unei petreceri esențiale
știi senzația că nu te-ai spălat destul întrucât
creierul e întotdeauna îmbrăcat
orice cuvânt primit în
timpan are greutatea unui geamăt profund de
clopot urcat sub cupolă cu macaraua
știi că liniștea din tăcere e doar un
subterfugiu de femeie ușoară
când lumea rămâne grea cu mitul orașelor arse prin
prisme lacrimale vezi focuri până și în
apa dozată
te simți lipitoare ancestrală întinsă ca o
gumă pe spinarea Începutului
și nu poți să rabzi strânsoarea pielii
murirea de balon de săpun din temporală
nici arsura - un domino săltăreț de la geană la
geană până adânc în retină
și atunci pocnești din degete și tocuri
încui de trei ori lada de zestre
arunci sau mai degrabă înghiți cheia
fiindcă știi bine
dumnezeu a stricat timpul și acum doarme în
mațele tale ca în leagăn un plod cu un
deget în gură
____
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.
ultimul dinte de lapte sălășluind în
golul propriei memorii-fantomă
încep să facă straturi de
scoarță ca niște pietre în curs de
răcire sub jet de robinet stricat chiar în
ajunul unei petreceri esențiale
știi senzația că nu te-ai spălat destul întrucât
creierul e întotdeauna îmbrăcat
orice cuvânt primit în
timpan are greutatea unui geamăt profund de
clopot urcat sub cupolă cu macaraua
știi că liniștea din tăcere e doar un
subterfugiu de femeie ușoară
când lumea rămâne grea cu mitul orașelor arse prin
prisme lacrimale vezi focuri până și în
apa dozată
te simți lipitoare ancestrală întinsă ca o
gumă pe spinarea Începutului
și nu poți să rabzi strânsoarea pielii
murirea de balon de săpun din temporală
nici arsura - un domino săltăreț de la geană la
geană până adânc în retină
și atunci pocnești din degete și tocuri
încui de trei ori lada de zestre
arunci sau mai degrabă înghiți cheia
fiindcă știi bine
dumnezeu a stricat timpul și acum doarme în
mațele tale ca în leagăn un plod cu un
deget în gură
____
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.
094.601
0
in rest, poezia are un tempo ca un danganit pe care il presimti. cumva rostogolindu-se mut. un lexic ingenios sustind ceva care imi seamana a ritual. adica totul se lamureste treptat pana la simplitatea gestului de abandon curajos (penultima strofa).
pentru ca reala explicatie sa sparga intreaga constructie precedenta si sa deschida inca cel putin o tema cu efect de claustrare, timpul. printr-o imagine si ea curajoasa.
am citit aici despre captivitatea in trup si perisabilitatea lui si a eului, despre nevoia de blank pe care o resimte uneori creierul. si mi-a placut.