Kef

O poezie în care se ascund reproșuri puse atent pe rafturile textului de la care cerșim compasiune și bunăvoință pentru a putea gusta cu evlavie din cărarea spre livezile raiului în care palmierii înfloresc din muguri de nervi aruncați în tomberoanele unui trecut îngropat cu grijă în plămânii orașului ascuns sub tâmpla mâinilor cu care au fost culese cireșe din creștetul luminilor de pe panouri publicitare luminate de dimineți scurse din sticle de bere cu nume de care habar nu avem că există!!!
Agresivitatea interogatoriului de la început e calmată de renunțarea, alias acceptarea indiferenței, alias neputinței din final! O resemnare care mă sperie, Adela!:)

Cu drag,
Constantin

nu te speria. Resemnarea din final face parte din expplicitul mesajului.
Eu știu. Să dezghioc cireșe din privire :)
Adela

adica aici verva si ineditul imaginilor (faini rau plamanii verzi ai dendritei), tragerea de maneca prin aparent banalul si cunoscatorul habar n-ai, tristetea asta a putintei trecerii dincolo de coaja fara a se atinge (prima strofa) se intrerup cum altfel decat brusc, ca o pasare a unei mingi de ping pong in terenul celuilalt.
lipsa numelui, asociata urletului intrebarii fac din acest text orice mai putin unul explicit, cred. pentru ca finalul aici e de fapt precum punctele de suspensie. in ciuda a...

ce frumos ai știut tu să înțelegi textul acesta \"orice mai puțin decât explicit\" :) Mulțumesc! Un An Nou Fericit îți doresc.
Adela