prin somnul Peninsulei

recunosc aici o scriere lunga, o pictura geometrica fara culori, in ciuda prezentei lor in text, o pozitionare ferma in petele ramase pe maini (caci nu se picteaza cu pensula), o confesiune cumva grava, cu trimiteri la teme si simboluri incarcate (Tymp, Tarm Inalt, alterego-urile, lacatul, apa), un stat pe loc. cand locul e sinele. si un privit imprejur intru trezire.
si imi place cand versul danei banu nu e chiar asa de lung. dar e vorba doar de pozitionarea in pagina si de un anumit ritm al fragmentarii, imi zic.
an fain

sunt aici doar niște semne scrise pe nisip, poezia trece acum prin somnul Peninsulei...

mulțumesc pentru lectură și popas de cuvinte

aveam eu o poză
mergea de vizuală la tine

urme de catifea în nisip
ca sentimentele
se șterg de la sine

grea cugetare, alice:) să fie cum spui tu...

PS: fie vorba între noi, eu nu postez niciodată vizuale așa cum nu mai pictez și nu mai experimentez(teatral sau nu)

este aici o poezie a liniștii mele de acum scrisă după o noapte albă poate din cauza asta cam mustăcesc privind la ea dar nu îndeajuns cât să nu recunosc...îmi place poezeaua aiasta, are aerosoli:)

mulțam de catifeaua comm-ului

elian

Scara coborâtă înspre marea din care răsare un deșert e ascunzișul perfect pentru o dualitate care sperie păsările vorbitoare de pe umerii copiilor înroșiți de cercuri de „nu vom”.
Un negativism care continuă cu catifea solară răstigintă pe umerii albaștri ai marinarilor orbi căutând Tympul cu ochii semisferici!
Frumos!

Cu drag,
Constantin

cred că e momentul să pun punct ciclului meu de poezii marine:) am să mă întorc în cetate...sau nu...ca de obicei oscilez.... între da și nu se ro(s)tește dana banu:)

îți mulțumesc că mi-ai lăsat în poartă gând bun poeziei acesteia

cum ar fi să cobori scara înspre mare și să găsești acolo un deșert de cuvinte pustiitor
(Dana Banu)

în copilăria mea
un bețiv se clătina
coborând scara spre mare
eu stăteam în așteptare
tot sperând că va cădea

dar bețivii-n lumea lor
au un înger păzitor
și atunci dezamăgit
am plecat și am găsit
un deșert pustiitor

Dan Norea, în topul poezelelor umoristice despre alcool și prietenii lui pe care mi le-ai lăsat până acum pe pagină cred că aș situa textul de mai sus pe poziția doi(sau 3):)

mulțumesc pentru fidelitatea lecturii

Totdeauna mi-a plăcut să fiu pe podium :)