nica mădălina
Verificat@nica-madalina
Pe textul:
„Traieste!" de simona
Pe textul:
„ultimul mesaj al stelei canopus catre steaua absint & back" de Claudiu Tosa
nici pentru lungire, oricum e știut că toșa claudiu se lungește.
ci pentru dozarea mixului acestuia. și anume a zonelor de precizie ironică (strofele unu, trei, patru din I, de pildă), a întredeschiderii sensibilicoșeniilor (zona cu irișii), care via candoare dă în cinism fără să explodeze, totuși (strofele finale).
adică mixul nu se bazează exclusiv pe bași, pe ritmul lor, ci pe niște teme, pe care le dezvoltă și le alternează, mai introduce niște înalte (cuvintele grele, conceptele), mai cârâie pe alocuri (când confesiunea poți băga că e biografistă, dar ce importă este efectul, tensiunea, nu musai adevărul biografic).
deci pentru o tehnică susșinând un mesaj. ambelor reușinde-le ceva efect estetic pe ziua de azi.
mai mult decât multe alte texte, dacă e să nu îl luăm pe acesta doar separat, ci ca element al unui cadrru.
Pe textul:
„ultimul mesaj al stelei canopus catre steaua absint & back" de Claudiu Tosa
du reste, ești nervos și e bine. că nu dai cu mult de sub capac.
p.s. - nu notarul adaugă unei legi. dar bifarea explicitelor pentru prezența acelor protejate ale proxenetului o poți face chiar tu, așa, ca act adițional textului ăstuia.
Pe textul:
„ultimul mesaj al stelei canopus catre steaua absint & back" de Claudiu Tosa
astfel, ar trebui să vă puteți loga. succes!
Pe textul:
„Atelier 14" de Constantin Ion
din ultima strofă mi-a plăcut citatul. roșul macilor neatinși și ultimul vis îi reduc din forță, reiterează o blândețe feminină care oricum e subadiacentă întregului text.
Pe textul:
„Burgundia 6" de Anni- Lorei Mainka
îmi pare că restul explicitează ceva ce deja e sugerat anterior și îndepărtează conținutul de el însuși cumva.
da, primele trei strofe directe, simple, tăiate la țanc.
Pe textul:
„Burgundia 6" de Anni- Lorei Mainka
plus că ai ales o foto faină. are sugestie și plasticitate.
Pe textul:
„în loc de soare personal" de Adriana Giurcă
Genocid de mâini pe corpul ei…
Șerpuie
Pe tâțe, pe cur, pe gât, între picioare:
cocon senzual
Înăuntru
ea alege
cine mușcă primul
Mi-e rău de greață și poftă
Îi ling formele
mi se varsă-n gură gustul celorlalți
Dulcii amanți!
Răzui veștile proaste de pe retină,
Bine măi, luați-o voi pe toată,
mestecați-o,
eu o să mă uit în altă parte
și apoi, în liniște,
o să iau locul gol rămas în urmă
apoi, în cadrul lui veți găsi țâțe cur pentru a șoca (dar sunt doar rizibile)
la fel amanții, această revoltă împotriva lor, expusă absolut grețos, dar nu în sensul valorificării vreunei estetici a urâtului. ci prin enumerări sterpe, cuprinse în cuvinte aranjate ca versuri, dar care nu su ritmul versului alb.
aici e o frază decupată să semene a poezie.
aici e doar ceva plat, clișeistic, ca o răbufnire când ia gol echipa favorită.
Pe textul:
„Gelozie" de Victor Potra
De îmbunătățitPe textul:
„Asteptare" de dan
orișicât, chipul e important indeed.
Pe textul:
„fiul omului" de alice drogoreanu
despre senzorialul care nu bate câmpii numai de bine.
Pe textul:
„crépon" de Claudia Radu
are fluență, printre o sufocare și alta (mă refer nu la ce transmite, ci la construcție). asta cred că se întâmplă când lexemele alese sunt mai simple. ca aici.
știu că biserica albaă și vitraliul ei sunt importante, leagă cu titlul, dar și fără ea se transmite acolo spargerea, alăturată pisării (plus altele). îmi pare, ca expresie (aici subliniez, cum se spune), stânjenită lângă (și poate de) celelalte.
Pe textul:
„campari, nuci și vitralii sparte" de Ela Victoria Luca
lipsa de legătură dintre strofe îmi pare bine susținută de titlu. care titlu e cumva chill, cum tinzi tu mereu, dar de fapt serios.
acum, indecizia între a te da mare că ai aflat treburi (importante, de genul celor din strofa de mijloc în special) și a o spune câtmaidetașatposibil e faza care m-a atras aici.
credibil. mult mai decât în after hours-urile din alte multe texte ale tale.
Pe textul:
„geometrie, căldură și overtime" de Mihai Tița
Recomandata argumenta unde nu cred că merge nu înseamnă decât asta - a argumenta unde nu cred că merge.
cam asta.
Pe textul:
„Vietatea iubirii" de razvan rachieriu
Pe textul:
„Vietatea iubirii" de razvan rachieriu
iar acel neant, iar entitatea. ați strămarșat pe ele, sunt pretențioase, chiar de lemn, odată străfolosite cum o faceți.
iar extaz lichefiat - pasiune solidificată e un joc facil. trebuie musai să fie una așa, alta așa?
mai lucrați la text, e șubred.
Pe textul:
„Vietatea iubirii" de razvan rachieriu
acum, știți că vagin nu sunt explicite. felație și spermă să zicem că ar fi nițel. ele sunt mai degrabă termenii cuminți. or, exact folosirea lor în încercarea de a valoriza explicitul îl face să fie vulgar și atât.
o variantă ar fi deci să optați chiar pentru cuvinte explicite. ar câștiga în forță textul, în firesc, în ironie, în ce vreți dvs.
sau admitem că ne referim la vagin zicându-i mereu vagin și că sexului oral îi zicem academic felație?
Pe textul:
„Vietatea iubirii" de razvan rachieriu
deci tac.
dacă e să scriem, măcar să și spunem ceva, nu?
acum, că foțându-ne, orice e poezie, chiar și neantul, chiar și, și, și e altă treabă.
Pe textul:
„Simpla tăcere" de Cojocaru Valentin
De îmbunătățit