în loc de soare personal

/ai tot zece degete si nu e nimic de atins/ ca o incercare de a te atinge precum Toma pe Iisus, dar nu e nimic de atins
strofa a treia urca sus pe cer acel soare personal, ca o cruce. soarele personal este altul in fiecare dimineata, in fiecare moment.
frica strange lumea, ca si cand muschiul inimii se contracta. aici parca am vazut imaginea pesterii...
consumarea totala a faptului, a faptelor, asta e rolul inimii. cum zici tu, pana crapa tot.
personal as scoate acea glumita cu culmea tacerii, pare ca e putin in plus fiindca ideea ce se desprinde din acele cateva versuri, sunt redate mai jos mai poetic.
imi place deasemenea titlul+subtitlu, pentru ca soarele, prin maneirea lui, este facut pentru celalalt. soarele nu este soare daca nu lumineaya pe cineva:)
placut

se prea poate să fi rămas flămând de la distanța ultimilor 3 mii li ceva de kilometri parcurși de curând.am citit poemul așa cum fac atunci când vreau să trăiesc...din ce în ce mai rar.și am citit.aproape că am avut curaj să strig șoptind cu invidie.rar din nou din ce în ce mai rar ca și când mi/aș fi dorit să scriu așa...robust de simplu și de primitor, trăitor și pur cum aproape că este acest poem semnat de adriana giurcă. dacă saitul acesta...așa scriu saitul...are ceva bun este și pentru că oferă rar din ce în ce mai rar șansa unor oameni care scriu poezie.nu îmi mai pierd timpul de mult cu derbedei ori curve care au pretenții și imediat sosesc sfătuind și certând sub umbra unui nume dincolo de adevăr.revenind la poemul acesta doar atât doresc să fac din public așa ca și când aș aplauda...aici osebesc scrisul.omul nu mă interesează autorul nici el adriana nici atât...ci doar acest întâmplător scris.bravo.

... pentru ca voi ati spus atat de mult si pentru mine multul e coplesitor, o sa tac eu putin o sa tac ca si cand orice imi amintesc din fondul de cuvinte e \"inima, substantiv comun, feminin, nominativ, singular\",
mai departe o sa plec sa caut celelalte cuvinte, acelea insorite, cu care, intr-o zi, voi putea sa raspund pe masura Poeziei Poetilor acestora.
Multumesc mult.

aici în sfârșit ai dat drumu\', nu ai mai poetizat cum faci de obiecei cu păsări and stuff. de asta e ceva viu, neanchilozat.
plus că ai ales o foto faină. are sugestie și plasticitate.

stiu ca tu esti atenta ,
inseamna mult parearea ta,
ca intotdeauna!

Imaginile imi sunt trimise de un sufletel, un copil bun care ne citeste pe toti mai mult decat stim
e un fel de imbratisare a ei cu care m-am obisnuit
de obicei gaseste imagini potrivite
ca si acum

Adriana,
interesanta pohema. constructie, mesaj, liant etc. merita cititul.
cateva sugestii:
/nimeni acolo care să-ți arate o constantă o constantă pe viață / fara o constantă pe viață si a ta
a ta
/ până crapă tot / iar acest crapa, poate gaseti alceva...
între voi

cu prietenie,

Ela, te-ai jucat cu stelele pe aici?
am vazut cand doua cand una
e in ordine, nu are importanta, nu e poem de doua stele, dar nu stiam ce se intampla.
PS
Nici acum nu stiu.

Petrut
eu am accese de incapatanare; ascult pe toata lumea si tot ca mine ramane
Nu sunt adepta repetitiei in exces dar uneori simt eu mult nevoia sa subliniez undeva si asta fac.
Te rog sa fii intelegator de data asta. Cand gasesc altceva iti promit ca vei fi primul pe care o sa-l anunt. ;)

si multumesc!

:)