șchioapătă prin mine
au crăpat străine ceasurile-n gară ne împing secunde în direcții reci înnoptează-n mine fumul de țigară parcă îți ascunde drumul să nu pleci șchioapătă prin mine clipe deflorate timpul se
AGAdriana GiurcăDelir
\"Și acum lasă-ne capetele amestecate și inimile încă nedizolvate în pâraie de sânge.\" Scrisorile de dragoste, Nichita Stanescu Imagine- Flori Clapa fac semn cu gândul Celei de dincolo de
AGAdriana Giurcănesomn
se pregătește în mine ceva și toate santinelele o iau la goană o ghilotină pentru liniște se înalță * aud un zvon despre inima mea și mi-e teamă că o să închid ochii și iar voi
AGAdriana GiurcăPrinsă
imagine Flori Clapa(P.S.multumesc) ... parcă fără scăpare în pânza aceasta pe care o țese un păianjen în sufletul meu el iese când faci singurul lucru care nu-ți este permis visezi la non-stopul din
AGAdriana GiurcăPur și simplu Andului
poate că ai dreptate tu cum stai acolo inventând copacii de pe strada mea trăgînd cu ochiul la fereastra pe care ai sparge-o dac-ai vrea doar întrebând nu te-ai plimba? Plouă cu frunze fată dragă și
AGAdriana Giurcăugly
suntem plini de alții care rod în toate direcțiile gesturile cu care ți-aș fi făcut loc gesturile cu care n-ai fi ezitat să mă gâdili pe creier în timp ce îmi arăți o dimineață în care soarele
AGAdriana GiurcăChiar dacă tu ești tot ce îmi trece prin minte
tot așa mă trezesc gura desfigurată de cuvinte timpanul sudat de vocea lucidă care mă antrenează pentru un sărut cu moartea pe buze atunci înțeleg e infertil travaliul din creier voi
AGAdriana Giurcăîn loc de soare personal
știu că sunt spasmele astea sevrajul dimineții ai tot zece degete si nu e nimic de atins nimeni acolo care să-ți arate o constantă o constantă pe viață a ta se tace atât în spatele tău în fața
AGAdriana Giurcăde-a inima
a urcat prea mult aproape a ajuns în vîrful singurătății de unde abia mai poate privi o ființă în ochi înainte timpul curge zgîrcit încă un strat peste rugina gesturilor încearcă uneori să-și
AGAdriana Giurcăpe străzile astea e dragostea
poți aștepta oricît la inima unui om cînd se deschide aceeași panică te cuprinde ca atunci cînd știi că în adîncul sufletului ai o mulțime de cadavre fără identitate care pot aștepta oricît
AGAdriana Giurcăverdele meu e întotdeauna mai crud decît al tău
ei încearcă mereu să înțeleagă de ce ne aflăm la capătul firului de ce suntem întotdeauna acolo unul față de celălalt prietene ei ne descos rănile ieșim pe rînd din ele verdele meu e
AGAdriana Giurcăsă te poți despărți de toate astea în tăcere
e una din zilele acelea când încerci să-ți vorbești plouă destul de tare să nu îl auzi pe celălalt ar putea fi și ziua când lași un soare străin să-ți mănânce din palmă o parte din destin
AGAdriana GiurcăAstăzi e marți și am nevoie de mine
imagine Flori Clapa Tot timpul ezit între instinctele astea unul cu care iubesc și unul cu care mă apăr apoi se face liniște până să îmi dau seama împart amintiri celor care nu au scriu nu
AGAdriana GiurcăPlagiat
un timp voi plagia sărutul îndrăgostiților toate cele o mie și una de nopți într-o zi cu tine apoi îți voi plagia teiubescul până când voi afla că îi sunt de fapt autor
AGAdriana Giurcăcutele frunzelor sunt definitive
sărutul tău un abur în palmă nu mai poate netezi nu toamna asta n-o mai scoți din mâinile mele sub scoarța degetelor țin prizoniere insomniile frunzelor dar în aer e pace am
AGAdriana GiurcăAer cosit
să ning știu. bărbatul întinde palma și mă preface în bulgăr. în loc să ocrotească, gestul ucide. când plec aerul e doar o iarbă cosită de aripă.
AGAdriana GiurcăTu ești singurul din noi
să nu pleci din tine să rămână cerul fără un înger și fără o stea ține-mă de mână c-o să vină gerul aducând cu sine iarna cea mai grea scapă-mă de mine ca de-un mare rău când mă tem
AGAdriana Giurcătu fără de care nu puteam să adorm
* de ieri ploaia se plimbă prin mine oamenii mei tac adăpostiți în umbrele lor bărbatul meu a rămas acasă mâine va fi ud până la inimă ** de azi îmi plac suprafețele dure scoarța de
AGAdriana Giurcăbanalități la poarta lunii
du-te toamnă nu-ți lega frunzele de viața mea astăzi să nu-mi coși cu struguri sacul rupt de-atâția muguri du-te bea în altă parte timpul clipelor deșarte nu umbla prin mine
AGAdriana Giurcăjoc de copil
e o lume în tine care-mi spune ceva e o lume în mine ce te trece prin vreme să se-ntâmple ieri timpul ar mai ști cineva c-a trăit în noi Mâine și Acum e devreme
AGAdriana Giurcăapa de păsări
se descălța uneori de aripi apoi chema păsări sunt un copac liber așa își spunea din când în când la marginea ochilor lui îngenunchea o femeie sărutându-i pământul se ruga pentru el când
AGAdriana Giurcăte-aș putea iubi
te-aș putea iubi atât ar trebui să spui și să fugi repede până când alte cuvinte, alte gesturi nu ar începe să prăbușească acoperișurile peste viitorul acesta în care încă te-aș putea
AGAdriana GiurcăPoem pentru Ramona
ți-am spus că mi-e puțin teamă să scriu un poem pentru tine, e ca și cum aș încerca să surprind o mireasă venind înspre voal cu puritatea ei ca să se facă Doamnă și parcă mi-e teamă de drumul
AGAdriana Giurcăabsența ta e motivul
absența ta e motivul pentru care aproape nu găsesc niciun loc în care să-mi placă la prima oră cafeaua nu mai pot păstra între tâmple nicio dimineață a păsărilor ploaia are o acustică bună pe toate
AGAdriana Giurcălângă oameni am învățat
despre cum e să fii aer și să te lași străbătut de păsări despre cum e să fii pasăre și să te lași ademenită de copaci despre cum e să fii copac și să te lași despicat de fulger despre
AGAdriana GiurcăPoate sună tomberoane cu ceasuri
nu le mai măsura morțile noastre sunt toate la fel doar clopotele au sunete mai adânci decât ele pentru fiecare limbă de metal e o ureche în cer nu mai spune nimic în biserica asta a
AGAdriana Giurcăîmi este dragă mâna, restul taci
te-am uitat o zi care nu va veni niciodată în numele ei se trăiește se moare la fel fără speranță numele tău începe cu nu știu ce literă se pune la marginea inimii ca ea să poată
AGAdriana Giurcăefemeride
Când doar în tine totul se învârte și toate stau pe loc fără suflare când toate lumile îți par mărunte și le aprinzi lumini la întâmplare mai ai de mângâiat cu dor o frunte cu mâna care ai
AGAdriana Giurcăvisând în somnul păsării
el cobora pasărea să-i ghicească în aer ea îi vestea o mână un ochi printre fum pentru că zborul ei se sufoca de copaci el deschidea un plămân ea îi bătea cu aripa în suflet și se făcea
AGAdriana Giurcăcât se aud clopotele
și dacă pleci ce sunt pe aceeași lungime de undă cu toate drumurile tale ți le învârt pe degete până devin rotunde și iar încep să te număr 365 de zile în care știu din ce în ce mai bine cum arată
AGAdriana Giurcămai știi poete ...?
Mai știi poete dorurile crunte ce ne lăsau să rătăcim cu teamă, cum se scurgea rugina peste frunte și dimineața ne era maramă cum se trezeau copacii speriați și ne certau cu ramuri și cu
AGAdriana Giurcălasă la fereastră o aripă
pentru că mi-am făcut toate analizele stau bine, am un IQ peste limitele normale dar te asigur că fiecare femeie are defectele ei tu lasă la fereastră o aripă o să îmi fac vânt cu ea de la
AGAdriana Giurcărotund
frumoasa apă soi rar de neliniște dezarmând piatra
AGAdriana Giurcăcând se simte copac Dumnezeu
au mai crezut și alții că tot ce e de făcut au făcut că nu meritai această plecare, poate un refresh e cuvântul în care redevenim dragoste îți vei aminti să îl scrii să îl tot transformi în
AGAdriana GiurcăSă ne ținem bine, Doamne/ acum trece la romane!
Atâtea litere-a mâncat de când s-a apucat să scrie, că nu mă mir c-a declarat că e sătul de poezie!
AGAdriana Giurcăamanetul din gară
prin gările acestea să nu ne rătăcim să nu ne pierdem să nu ne mai ales răcim să nu uităm să punem un ban la cerșetori în palmă să nu uităm mila acesta e cea din urmă vamă să nu ne mai fim ieftini
AGAdriana Giurcăordinea se face de la sine
de la tine nu vreau să mă pui, prințesă, dragă vreau să mă botezi doar Ea să mă știu cumva întreagă în dezordinea din suflet nu vreau să mai schimb ceva vreau cu ochii-nchiși să out și să
AGAdriana Giurcăsuflet
trandafir etern captiv visandu-si zborul prins intre gratii
AGAdriana Giurcăsarut
poarta comuna iesim din noi insine in acelasi timp
AGAdriana Giurcăliniste in trei trepte
mireasmă de brad îngenunchind în zare ca un praf de vis urme de roșu în gradini suspendate asfințind tandru aripi aducând aproape de liniște trupul obosit..
AGAdriana Giurcă