cutele frunzelor sunt definitive

respecta ce ti se intimpla ca bine faci: vin sa te laud sa te iubesc si sa te ignor.Fain titlu, acuma vad ca poemul curge din el superb ca o toamna care are toate sublimitatile la locul lor, in pace...:)
\"am impuscat toate fructele verii\" ma face sa devin dragastos: e o efuziune a renuntarii nebunatica aici...:)
In ce priveste ignoranta as ignora ultimul vers.Chiar fara plumburi umane toamna niciodata nu fu, vorba aia,mai frumoasa!
Rezon, foarte amical,

acu, ca ma facusi sfioasa, chiar nu imi mai vine sa te contrez :))
pac pac

Nu pot sa nu remarc un algoritm superb:
\"toamna asta
n-o mai scoți din mâinile mele\"
si sa te contrazic evident:
fructele sunt pe masa ta... si asta de fapt conteaza.
Cu drag,

despre omul din frunze...si totusi, ce mare distanta intre frunze si OM!...

Ioana, Andrei... ma bucur sa va stiu :)