Pur și simplu Andului

acu\' nu știu despre care Andu îi vorba, dacă-l cunosc sau nu, dar poezia asta m-o atras pentru \"cu toamna mea / la tine-n drum / să te întreb / nu ce mai faci / știu / iar te cauți prin povești / de data asta aș vrea doar / să te întreb / mă însoțești?\".
există o frumusețe aparte în spartu\' ferestrei cu ochiu\' (un deja vu, am impresia), care mă face să mă-ntreb visător-frumos: \"nu te-ai plimba?\".
frumos.

cu stimă, Cornel Ghica

Este o pândă pentru a seduce, sedus fiind de tine, cu nemișcarea “inventând copacii de pe strada” ta.
Iubitul are răbdarea în încremenire a copacului, peste el “plouă cu frunze”, iar în el s-a mutat toamna.
Până la urmă liniștea este tulburată de zgomotul ferestrei sparte cu ochiul ce a devenit dur ca o piatră, căci de soarta iubirii atârnă întrebarea cheie : “nu te-ai plimba ?”

va multumesc frumos
tie, Cornel, pentru ca ai rezonat cu acea particica din text foarte importanta pentru mine pentru ca incercam sa ghicesc inauntrul celuilalt- si am intuit bine
Razvan, tie ar trebui sa iti multumesc o viata pentru rabdarea cu care incerci sa descifrezi tainele tuturor
comentariile tale ma fascineaza mereu
multumesc mult :)
o singura mentiune- eu iubesc Omul, notiunea de iubit mi-a devenit straina