îmi este dragă mâna, restul taci

nu știu cu ce literă începe realitatea în care planezi acum dar mie îmi e clar că îți priește, ești în efervescență, găsesc în toate poemele tale un ceva proaspăt, suflul acela de care mi se făcuse dor citind pe ici-colo.

\"nu știu multe despre bărbatul cu care se termină acest poem
dar îmi este foarte dragă mâna cu care începe\"

plăcut,

aa, titlul, parcă aș sări peste precizarea \"tu neclar\", mică sugestie de neluat în seamă: \"îmi este dragă mîna, te-am uitat\"

cu bine

Gabi, multumesc, stii ca imi e draga trecerea ta. Nu pot pune litera, dragostea se scrie mereu cu alte litere,dar are acelasi sens pentru fiecare din noi. Eu stiu doar cum trebuie sa fie purtata, nu si pe cine o sa se potriveasca. Timpul va cerne.

deja respiri...nu mai trebuie sa inveti.
poezia nu poate fi incorsetata de reguli matematice.
stii tu...multi citeste...putini inteleg

nu mai stiu cum era titlul anterior, stiu ca am citit-o, trec ca o racheta prin toate, intr-o ne-rasfluare a trecerii , dar cel pe care l-ai ales acum e bun....poate , da, mai schimbi, dar ideile sunt personale, au emblema, ramin in minte...asta-i impoartant, pina crestem si poate raminem undeva

Ma bucur ca daca intorc drumul ajung pe sensul bun. Ca alergarea acesta prin semne are emblema. Ce sa mai, ma simt laudata :)!