crépon

închegată atmosferă. și decuparea imaginii din context. place că nu o insiști pe idee, doar o insinuezi (mă refer la căderea aceea, la ce semnifică ea).
despre senzorialul care nu bate câmpii numai de bine.

da, am mizat pe atmosfera aici si pe intrepatrundere/suprapunere, nu degeaba jocul timpurilor verbale. nici nu s-ar fi putut fara insinuare, pentru ca simturile sunt, nu-i asa, insinuante :P am mai mers si in alte poeme pe senzorial ca receptare, de data asta e o trecere usoara spre senzualitatea senzitivului, adica spre maxima lui sensibilitate. si sper ca n-am batut campii, da :)

multumesc pentru trecere.

e nevoie și de un ochi de bărbat aici?...;) nu de alta dar e un poem feminist și riscă să fie unilateral fascinant...:) nu că ar fi tenul meu perfect dar o carte nu se poate citi fioros chiar și balaurul se cumințește citind nu? în rest mi-au plăcut acele draperii din care curge nisip. niște second-ziduri care nu mai apără ci ascund...ceea ce se poate numi oricum înafară de iubire.

m-ai facut sa rad, sa stii. \"a citi fioros\", auzi la el :)) si balaur cuminte. oricum, nu scot cumintenia de-acolo pentru ca nu doar despre citit e vorba :P ma bucur ca ai vazut draperiile cu nisipul lor curgator cu tot.

multumesc pentru citire.

zvacneste carnea in spatele poemului si pulseaza.
\"o priveam trântită pe sofa cu o carte plimbam buricele degetelor pe
pulpele ei goale o adormeam să o pot mirosi\"

iar versul de mai jos e deosebit:
\"pielea foșnește ca o bucată de staniol\"
imi place puterea de sugestie si amestecul de vigoare si gingasie.

citit placut,
andrei t

multumesc pentru citire.