Burgundia 6

perfect barbatesc, ca o campatie pt noi amintiri si alte politeturi. ei da, un ras de barbat violin. cred ca au inghetat soriceii clandestini din hrubele romei

Găsesc aici versuri vitaliste în care e loc și pentru imagini grotești,*Pepenii și burtoșii*, dar și de o mare puritate:*pe insula noastră vom trăi în piața publică, mi-ai scris în roșul macilor neatinși, și în ultimul vis*. Copleșitor râsul!

Victor

ca o supraviețuire înaltă a frumuseții...dincolo de și totodată în...parcă se află aici (prins în cuvinte) ceva ce nu poate fi... prins in cuvinte...
\"cu brate de sub camăși zumzăind\"...

Dacă îmi este permisă ideea oarecum opusă, pepenii nu sunt murdari, oricât de murdari ar fi. Păstrează ei în ei un soi de curățenie a trosnetului acela viitor care se insinuează în coajă. Mi-a plăcut cum ați spus despre piele, pentru că pentru noi oamenii, poeți sau nu, pielea este o mare bucurie. Mai ales atingerea ei.

sigur ai dreptate - in ce priveste pepenii
asocierile insa pot murdari orice - crede-ma ,
si tocmai aceste asocieri ce navalesc as putea spune , ne dor, iar pe unii ii ucid

vizualul m-a atras si dovedeste maiestrie si coborare in amanunt:
\"râsul tău trece printre autobuzele pline
uneori
cu pepeni murdari cu burți dospind între mirosuri
de porumb și măsline\"
gusturi, culori si suprafete diferite se impletesc urmarind rasul in goana lui prin piata publica.
cu prietenie,
andrei t

eu rămân cu primele trei strofe. punctează bine și starea, și mișcarea, și senzorialul chiar senzitiv.
îmi pare că restul explicitează ceva ce deja e sugerat anterior și îndepărtează conținutul de el însuși cumva.
da, primele trei strofe directe, simple, tăiate la țanc.

am recitit dupa sfatul tau ,impresionant de exacta, si totusi: ce-ai zice daca ar ramine si ultima?
divagatiile probabil si explicatiile incerc sa le stopez in git, dar virsta si pisalogii din jur de transforma cu deceniile ce si ele vor sa ia praful de pe toba (?)sau se spune altfel?

oricum toate își au rostul, numai că, precum la orice text, anumite părți au asupra unuia sau altuia un impact sporit decât celelalte.
din ultima strofă mi-a plăcut citatul. roșul macilor neatinși și ultimul vis îi reduc din forță, reiterează o blândețe feminină care oricum e subadiacentă întregului text.

cum iti mai e?
n-am mai fost demult aici -
asa si e - un ceva care a fost real, dar s-a topit intre matasuri , vise si caldurile desertului.....

merci de explicatie - chiar nu mi-am dat seama ca e asa tare

in ultima instanta putine ramin pina si pietrele trec (vezi desertul in crestere) , risul ramine in memorie pina la capatul lumii, evident daca poti auzi si poate ai norocul si sa vezi