NMnica mădălina
Verificat@nica-madalina
.
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
messul pică, scuză-mi directețea, ca musca-n lapte. nu se leagă de context.
și de ce tomată? de ce nu roșie? ar fi mai firesc.
sfârșitul, acolo unde tu-ți mai salvezi textele, de astă dată e previzibil, chiar dacă închide un cerc, dacă te uiți la titlu.
cred că deja nu mai merge rețeta asta a ta, cu strofele scurte care telegrafiază ceva. încep să se piardă, să nu se mai lege. lecturând, dau impresia că pot fi oricare altele și că se pot răsuci oricum și se pierde încercarea de mesaj, de stare, de atmosferă.
astfel, cred că nu ar strica să te gândești un pic la articulare, la lianți, la restructurări. textele să capete o arhitectură, să nu rămână simple schele. sau, mai bine, să le lași să se întâmple înăuntru, în caz că se vor întâmpla. și apoi să așterni.
și de ce tomată? de ce nu roșie? ar fi mai firesc.
sfârșitul, acolo unde tu-ți mai salvezi textele, de astă dată e previzibil, chiar dacă închide un cerc, dacă te uiți la titlu.
cred că deja nu mai merge rețeta asta a ta, cu strofele scurte care telegrafiază ceva. încep să se piardă, să nu se mai lege. lecturând, dau impresia că pot fi oricare altele și că se pot răsuci oricum și se pierde încercarea de mesaj, de stare, de atmosferă.
astfel, cred că nu ar strica să te gândești un pic la articulare, la lianți, la restructurări. textele să capete o arhitectură, să nu rămână simple schele. sau, mai bine, să le lași să se întâmple înăuntru, în caz că se vor întâmpla. și apoi să așterni.
Pe textul:
„locuință " de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Contextse poate și scrie despre temă, dar nu așa, cum emfaza asta, cu graba asta de a pune verdicte. nervul, forța, dinamismul, chiar și lehamitea sunt altceva și formularea lor trebuie să le facă să se simtă.
ce spun este că transpunerea ideii e jalnică, la nivel de mijloace, astfel încât nici măcar nu rămâne-n picioare ideea. adică la final mă întreb \"ei, și?\".
pe când partea cu femeia chiar vorbește despre ceva.
alăturarea celor două discursuri dă o struțocămilă.
ce spun este că transpunerea ideii e jalnică, la nivel de mijloace, astfel încât nici măcar nu rămâne-n picioare ideea. adică la final mă întreb \"ei, și?\".
pe când partea cu femeia chiar vorbește despre ceva.
alăturarea celor două discursuri dă o struțocămilă.
Pe textul:
„mai bine tac" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
Contextpartea de \"eu sunt poet si asa scriu si asta e poezia\" e jalnica.
dar aici e ceva frumos, cu idee, cu imagine:
o femeie stătea la cumpănă
nu scotea apa din fîntînă
se apleca
un izvoraș dădea peste și
ea punea o sticlă
apoi o golea în găleată
de cîteva ori pînă se umplea
eram revoltat, mi-a zîmbit
și-a plecat
dar aici e ceva frumos, cu idee, cu imagine:
o femeie stătea la cumpănă
nu scotea apa din fîntînă
se apleca
un izvoraș dădea peste și
ea punea o sticlă
apoi o golea în găleată
de cîteva ori pînă se umplea
eram revoltat, mi-a zîmbit
și-a plecat
Pe textul:
„mai bine tac" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
Contextsingura mea competență cred că este că încerc să citesc în \"logica\" textului, însă nu în cea afișată, ci în cea pe care o simt lecturându-l. una pe care o simt în spatele său, la baza sa, mai exact în punctul unde este vorba de poietica și poetica sa și de eventualul conflict, eventuala nepotrivire dintre ele.
Pe textul:
„din interstiții" de George Pașa
0 suflu
Contextnu mă refeream la temă, ci la exprimarea ei. uitasem să menționez și concizia, necesară atunci când se dorește impact. or, cred că asta se dorește când se face un soi de ars poetica. sau nu?
în niciun caz nu mă refeream la teama de tropi. dar mi-am permis să spun exces pentru că pentru mine, ca lector, nu e nevoie de atâtea versuri ca să prind ideea. și am mers pe ideea că fiecare secvență trebuie să spună ceva autonom, ceva necesar textului. la fel, în fiecare vers, fiecare cuvânt trebuie să fie necesar.
de aceea am rămas, eu una, cu ce am rămas. așadar nu a fost doar o chestiune de gust.
în niciun caz nu mă refeream la teama de tropi. dar mi-am permis să spun exces pentru că pentru mine, ca lector, nu e nevoie de atâtea versuri ca să prind ideea. și am mers pe ideea că fiecare secvență trebuie să spună ceva autonom, ceva necesar textului. la fel, în fiecare vers, fiecare cuvânt trebuie să fie necesar.
de aceea am rămas, eu una, cu ce am rămas. așadar nu a fost doar o chestiune de gust.
Pe textul:
„din interstiții" de George Pașa
0 suflu
Contextoricum, îmi mențin sugestia să nu faceți exces de litere, cărți, limbă.
faptul că le-ați cuprins pe toate într-un singur text e exces și plictisește, îndepărtează de la imagine, îngreunează.
deseori simt că nu aveți încredere în capacitatea dvs. de sugestie și atunci începeți dantelăria...
faptul că le-ați cuprins pe toate într-un singur text e exces și plictisește, îndepărtează de la imagine, îngreunează.
deseori simt că nu aveți încredere în capacitatea dvs. de sugestie și atunci începeți dantelăria...
Pe textul:
„din interstiții" de George Pașa
0 suflu
Contextși aș renunța, firește, la subntitlu.
oricum, l-ați mai folosit, dacă nu mă înșel.
oricum, l-ați mai folosit, dacă nu mă înșel.
Pe textul:
„din interstiții" de George Pașa
0 suflu
Contextfac un exercițiu, încercând dinamizarea ritmului și un plus de încredere în cititorul ce vede și pentru care nu-s necesare expresii gen cotidian îmbâcsit cu iluzii, cititorul pentru care este suficient să-i fie punctat, și nu elaborat, cititorul căruia nu trebuie să-i fie repetat în fel și chip despre cuvinte, litere șamd, căci înțelege din prima:
aici e o casă, prea puțin timp.
pariu va rămâne sângele meu,
va pulsa liber în cartea deschisă.
acum, stropii de ploaie bat
darabana pe acoperișul de tablă.
sunt aici, nu vreau să
mă aliniez în șirul de morți.
problema nu este cine-i plantat
mai rapid în zidul de oameni.
o casă, prea puțin timp.
straturile cu legume
primesc fericite apa din cer.
sunt aici, canibalul
ce mușcă din propria-i limbă.
aici e o casă, prea puțin timp.
pariu va rămâne sângele meu,
va pulsa liber în cartea deschisă.
acum, stropii de ploaie bat
darabana pe acoperișul de tablă.
sunt aici, nu vreau să
mă aliniez în șirul de morți.
problema nu este cine-i plantat
mai rapid în zidul de oameni.
o casă, prea puțin timp.
straturile cu legume
primesc fericite apa din cer.
sunt aici, canibalul
ce mușcă din propria-i limbă.
Pe textul:
„din interstiții" de George Pașa
0 suflu
Contexteliminând ceea ce mi-a părut o introducere explicativă care anulează sugestia și prin asta face rău textului, am păstrat un text ce mi-a plăcut,
și anume:
tu vei muri pentru o lume
în care nu trăiești
nu te teme
cel ce învinge va primi
o pietricică albă
pe care se află un cod
vei pleca spre
ceva dinăuntru
ceva dens
spre apă
spre lucruri ce ar zgâria
mai puțin
și anume:
tu vei muri pentru o lume
în care nu trăiești
nu te teme
cel ce învinge va primi
o pietricică albă
pe care se află un cod
vei pleca spre
ceva dinăuntru
ceva dens
spre apă
spre lucruri ce ar zgâria
mai puțin
Pe textul:
„nu te teme" de Carol Daniel
0 suflu
Contextte avanti calica?
calica inseamna zgarcita, nu se pupa cu avantul.
de ce nu avanti pur si simplu spre cer? iti pare o formulare prea simpla? ar fi doar limpede...
calica inseamna zgarcita, nu se pupa cu avantul.
de ce nu avanti pur si simplu spre cer? iti pare o formulare prea simpla? ar fi doar limpede...
Pe textul:
„învăț să mor fără tine" de maricica frumosu
0 suflu
Contextanni, sunt cam obositoare jocurile singular plural, adica ametesc si nu poate fi urmarit firul a ceea ce spui. cred ca un alt dozaj ar face bine textului, mai ales ca ai apoi si genitivalale acelea... e aglomerat tare, abia catre final se descalceste
Pe textul:
„Visele doamnei Pachet 43" de Anni- Lorei Mainka
0 suflu
Contextam niste typo, un \'de\" in plus, scuzele mele.
Pe textul:
„reptile 2 și ce-am mai făcut" de Marinescu Victor
0 suflu
Contextieri arata altfel, mai golas, mai fara capatai, asa.
acum e un text, gratie, in special, finalului, care salveaza tot.
nu inteleg nevoia de prezentei acestor doua versuri: dar cred că mai multă moarte
pentru că nimeni…
se leaga mai bien fara ele, caci ele dilueaza prin explicativ (dar cred ca mai multa moarte(, respectiv prin inutilitatea tanguirii (pentru ca nimeni).
zic asta pentru ca mai multa moarte e inclusa in cutremurul final, care stim ca asta a adus, iar legatura prezent-trecut, analogia dintre ele sustine tot textul.
tanguirea nu e necesara pentru ca descrierea cat mai frusta, asa cum iti reuseste, de altfel, isi face treaba.
nu e nevoie sa se vada lacrimi ca sa sa simta un plans.
si-mi mai zic ce bine ca in sfarsit ai facut un text din ce era ieri fara cap si coada. simt ca finalul a fost momentul de inspiratie si pentru asta ma bucur.
acum e un text, gratie, in special, finalului, care salveaza tot.
nu inteleg nevoia de prezentei acestor doua versuri: dar cred că mai multă moarte
pentru că nimeni…
se leaga mai bien fara ele, caci ele dilueaza prin explicativ (dar cred ca mai multa moarte(, respectiv prin inutilitatea tanguirii (pentru ca nimeni).
zic asta pentru ca mai multa moarte e inclusa in cutremurul final, care stim ca asta a adus, iar legatura prezent-trecut, analogia dintre ele sustine tot textul.
tanguirea nu e necesara pentru ca descrierea cat mai frusta, asa cum iti reuseste, de altfel, isi face treaba.
nu e nevoie sa se vada lacrimi ca sa sa simta un plans.
si-mi mai zic ce bine ca in sfarsit ai facut un text din ce era ieri fara cap si coada. simt ca finalul a fost momentul de inspiratie si pentru asta ma bucur.
Pe textul:
„reptile 2 și ce-am mai făcut" de Marinescu Victor
0 suflu
Contextma refeream doar la incadrarea ca si recenzie... vad ca acum e incadrat ca si articol.
atata tot... departe de mine orice altceva decat ce am spus.
atata tot... departe de mine orice altceva decat ce am spus.
Pe textul:
„Trup și existență sau Organicismul" de nicolae tomescu
0 suflu
Contextscuzele mele, însă ați încadrat greșit. aceasta nu este o recenzie, căci dincolo de a-l cita pe noica, nu cuprinde nimic despre carte, ceva gândit, simțit de dvs. și așternut, ca atare, în text.
și e păcat. căci pare o carte ce ar merita o recenzie, și nu o însăilare de lucruri trecută fără noimă sub numele de recenzie.
căci informațiile despre autor sunt informații despre autor, și nu aprecieri asupra cărții.
și e păcat. căci pare o carte ce ar merita o recenzie, și nu o însăilare de lucruri trecută fără noimă sub numele de recenzie.
căci informațiile despre autor sunt informații despre autor, și nu aprecieri asupra cărții.
Pe textul:
„Trup și existență sau Organicismul" de nicolae tomescu
0 suflu
Contextde la o verme ceva nu mai merge, ottilia, e parca unul si acelasi text rasucit la nesfarsit, ultraforfecat, plin de expresii, dar mesajul se cam lasa asteptat.
din acest text consider demn de retinut, dincolo de spunerea telegrafica a tot soiul de lucruri care parasesc capul in secuinda doi dupa lectura, asadar cnsider demn de retinut
țipetele câtorva păsări
mă despică în toate ființele
din care m-am compus
pentru ca e spus direct si fara metaforizari care plictisesc.
din acest text consider demn de retinut, dincolo de spunerea telegrafica a tot soiul de lucruri care parasesc capul in secuinda doi dupa lectura, asadar cnsider demn de retinut
țipetele câtorva păsări
mă despică în toate ființele
din care m-am compus
pentru ca e spus direct si fara metaforizari care plictisesc.
Pe textul:
„aș vrea să fi fost închipuire " de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Contextdar nu trageam in pianist, sustineam si eu intr-o directie in care ai oferi si mai multe decat o faci deja. atata tot.
Pe textul:
„Macbeth" de florin caragiu
0 suflu
Contextca atare am si luat-o, insa nu vedeam rostul invocarii puneii in scena, din moment ce nu despre ea se spune si ma gandeam ca pot fi complementarizate.
pentru viitor, ce-i drept, dat fiind ca si de data asta o sa o iau ca atare :)
*mai e drept pentru care la un moment dat, in loc de drept care)
pentru viitor, ce-i drept, dat fiind ca si de data asta o sa o iau ca atare :)
*mai e drept pentru care la un moment dat, in loc de drept care)
Pe textul:
„Macbeth" de florin caragiu
0 suflu
Contextun titlu foarte lung...
si, asa cum am remarcat si in precedentul articol, dincolo de talcuirea textului, ceva mai mult despre punerea in scena cred ca ar fi un plus...
pentru ca asa pare doar comentariu oe marginea textului.
si, asa cum am remarcat si in precedentul articol, dincolo de talcuirea textului, ceva mai mult despre punerea in scena cred ca ar fi un plus...
pentru ca asa pare doar comentariu oe marginea textului.
Pe textul:
„Macbeth" de florin caragiu
0 suflu
Contexte ceva in neregula in strofa doi cu temporalul, adica si de la un timp si uneori. as renunta la de la un timp
apoi, in strofa de sfarsit, as renunta la simteam, e subinteles ca perspectiva e a celui ce spune si pana acolo. in plus, a verbaliza simtirea, tocmai acolo unde ar trebui sa fie climaxul, ii ia din tarie.
apoi, in strofa de sfarsit, as renunta la simteam, e subinteles ca perspectiva e a celui ce spune si pana acolo. in plus, a verbaliza simtirea, tocmai acolo unde ar trebui sa fie climaxul, ii ia din tarie.
Pe textul:
„mama primenea cerul într-un trunchi de salcie" de Ioan Barb
0 suflu
Context