nu te teme

Citind cele două \"scrisori\" postate în ultimul timp (de fapt, singurele poezii rămase pe site), pot spune că mă recunosc în ele, fiindcă niște gânduri asemănătoare m-au colindat, cândva, și pe mine. De aceea, nici nu spun mai mult, doar că m-am regăsit în textele tale.

eliminând ceea ce mi-a părut o introducere explicativă care anulează sugestia și prin asta face rău textului, am păstrat un text ce mi-a plăcut,

și anume:


tu vei muri pentru o lume
în care nu trăiești
nu te teme

cel ce învinge va primi
o pietricică albă
pe care se află un cod

vei pleca spre
ceva dinăuntru
ceva dens
spre apă

spre lucruri ce ar zgâria
mai puțin

ca o podoabă - un accesoriu stilistic deosebit, zic eu.
e o tristețe și o resemnare în cuvinte: \"tu vei muri pentru o lume în care nu trăiești\", \"spre lucruri care ar zgâria mai puțin\" pe care le zugrăvești delicat, încât să nu doară prea tare.

frumos!

Ottilia Ardeleanu

vă mulțumesc pentru lectură și semn.

d-le George oarecum mă liniștesc știind că textul are nu doar procedură, ci și rezonanță. așa parcă lucrurile arată mai bine; scrisorile acestea (și cele care, sper, vor mai fi scrise) sunt condimente: stări proprii și împărtășite, lecturi, colocvii etc. se pare că ați mai trecut prin pagină, altminteri vă mai aștept.

Mădălina mulțumesc pentru sugestie, mi-a plăcut și mie varianta propusă. dacă nu aș fi lucrat și prelucrat textul și nu aș fi avut dureri de cap și nu aș fi amețit înăuntru, cu siguranță, aș fi renunțat lejer, dar și așa voi ține cont și poate pe viitor îmi voi însuși varianta. te mai aștept , cu bine.

Ottilia
Mulțumesc pentru semn. și durerea are o frumusețe a ei, câteodată, de ce nu, salvifică. te mai aștept, numai bine

Foarte frumos acest poem, mi-a placut foarte mult. Nu l-as reduce chiar pana la forma sugerata de Madalina, s-ar pierde mult prea mult iar finalul e foarte subtil si sugestiv ca sa mai fie nevoie sa tai ceva.