din interstiții

fac un exercițiu, încercând dinamizarea ritmului și un plus de încredere în cititorul ce vede și pentru care nu-s necesare expresii gen cotidian îmbâcsit cu iluzii, cititorul pentru care este suficient să-i fie punctat, și nu elaborat, cititorul căruia nu trebuie să-i fie repetat în fel și chip despre cuvinte, litere șamd, căci înțelege din prima:

aici e o casă, prea puțin timp.
pariu va rămâne sângele meu,
va pulsa liber în cartea deschisă.

acum, stropii de ploaie bat
darabana pe acoperișul de tablă.
sunt aici, nu vreau să
mă aliniez în șirul de morți.
problema nu este cine-i plantat
mai rapid în zidul de oameni.

o casă, prea puțin timp.
straturile cu legume
primesc fericite apa din cer.
sunt aici, canibalul
ce mușcă din propria-i limbă.

și aș renunța, firește, la subntitlu.

oricum, l-ați mai folosit, dacă nu mă înșel.

Când vreau să scriu concis, scriu concis. Aici am dorit un text elaborat. Ceea ce ați creat dumneavoastră e altceva. Frumos, dar altceva. Nu, subtitlul nu l-am mai utilizat. Acele titluri se numeau: \"moartea cotidianului\", \"ieșirea prin spărturile cotidianului\". Sigur, la el pot renunța, dar deocamdată nu schimb nimic. Oricum, e un text la care am lucrat. Mai las să treaă un timp, cine știe, poate nu îmi mai place și îl șterg și pe acesta!
Mulțumesc de părere!

oricum, îmi mențin sugestia să nu faceți exces de litere, cărți, limbă.

faptul că le-ați cuprins pe toate într-un singur text e exces și plictisește, îndepărtează de la imagine, îngreunează.

deseori simt că nu aveți încredere în capacitatea dvs. de sugestie și atunci începeți dantelăria...

Am încredere în capacitatea mea de sugestie, altminteri nu aș mai scie vreun rând. Poate \"dantelăria\" ține și de stilul meu în asemenea texte. Eu nu fug de tropi, dar nici nu fac exces de ei. Ce am vrut să spun aici, ca și în poeziile enumerate mai înainte, e faptul că mă opun acestei poezii a cotidianului. E nevoie de altceva, fie și reînnodând legătura cu poezia bună a trecutului. Mă voi gândi numai la acel exces. Da, prea s-a exagerat în textualism cu astfel de procedee.

nu mă refeream la temă, ci la exprimarea ei. uitasem să menționez și concizia, necesară atunci când se dorește impact. or, cred că asta se dorește când se face un soi de ars poetica. sau nu?

în niciun caz nu mă refeream la teama de tropi. dar mi-am permis să spun exces pentru că pentru mine, ca lector, nu e nevoie de atâtea versuri ca să prind ideea. și am mers pe ideea că fiecare secvență trebuie să spună ceva autonom, ceva necesar textului. la fel, în fiecare vers, fiecare cuvânt trebuie să fie necesar.

de aceea am rămas, eu una, cu ce am rămas. așadar nu a fost doar o chestiune de gust.

Mulțumesc! Să vedem și alte păreri ls fel de competente, deși sunt convins că nu va mai spune nimeni nimic.

singura mea competență cred că este că încerc să citesc în \"logica\" textului, însă nu în cea afișată, ci în cea pe care o simt lecturându-l. una pe care o simt în spatele său, la baza sa, mai exact în punctul unde este vorba de poietica și poetica sa și de eventualul conflict, eventuala nepotrivire dintre ele.

Aveti mare dreptate domnule lector, in poemul:
martor la falimentul cotidianului, mia placut foarte mult subtitlul,titlul nu inteleg.Viata la tara este viitorul!satanisti si nebuni spun så completam blocurile pina la 5 etaje.deci numai pe inaltinme.turnuri.
Chiar asa mercenari jalnici au umplut spatiul TV. Care nea vindut tarile la,
objecte pe sub mana.
Noapte buna.
Diana.

ptiu!
fă-l un exorcism:
”aici
e o casă
prea puțin timp
cu mărunțiș n-am cum plăti datoriile
către secundele ce mi-au rămas rămășag rămâne poate sângele meu
poate vreo literă va pulsa
liberă în cartea deschisă”

ș.a.m.d.

...
”câtă?
țărână a rămas
câtă țărână nimeni n-a prevăzut

azi!

.

mie mi-a placut dantelaria de fapt intreaga constructie plecand de la fundatie si pana la ultima mana de finisaj
nu este varuita strident se vede ca s-a lucrat ingrijit
dar
nu asta m-a impresionat ci starea transmisa amaraciunea lipsa de speranta si intr-un fel resemnarea

eu inca mai am putina forta si lupt inegal cu sistemul
nu stiu insa cat o sa ma mai tina genunchii

îmi place textul. l-am citit de câteva ori. nu numai că transmite, dar tocmai expunerea în sine atrage. pare un dialog cu cititorul. ceva spus direct, firesc, fără inutilități, idei bine punctate. am să aleg doar câteva: \"aici e o casă, prea puțin timp. \", \"rămășag va rămâne poate sângele meu, poate vreo literă ce va pulsa liberă în cartea deschisă\", \"e suficientă o bombă cu proști să dărâme ce-ai construit altădată\", \"parc-aș fi canibalul ce mușcă din propria-i limbă, să înflorească literele\", \"câtă țărână a rămas, câtă țărână!\".

titlul mi se pare chiar inspirat.

Ottilia Ardeleanu

Salut sintagma \"bomba cu prosti\"

Asta da forta!

Forta, nu gluma

de neinvins

În primul rând, spun că îmi pare rău pentru ce am spus în finalul comentariului precedent: \"deși sunt convins că nu va spune nimeni nimic\", deoarece s-ar putea crede că am invitat la dialog. Știu că există cititori tăcuți (așa cum sunt și eu la textele multora de aici,) cărora nu neapărat nu le place textul dacă nu lasă vreun semn de lectură.

Mădălina, nu neg faptul că nu ai putea avea dreptate, însă textul așa a venit din interior. Doar știi că am această capacitate de a esențializa atunci când este cazul.

Diana, nu prea are legătură ce spui tu cu textul de față, însă m-au distrat trimiterile tale, fără nicio răutate. Îmi pare rău că, datorită depărtării de țară, nu te mai poți exprima corect și coerent în limba română.

Alexandru, mă bucur că ai sesizat starea care a dus la ceea ce se află aici, reușit sau nu. Nici eu nu m-am resemnat, dar, într-adevăr, e multă amărăciune aici.

Adrian Firică, probabil îl voi așeza altfel, în timp, chiar modificând pe ici, pe colo, dar nu \"în punctele esențiale\"! Exorcizare, da!

Ottilia, e bine că ai citit aici. Nu știu cât de sincere sunt părerile tale, după reacția pe care ai avut-o la acel articol, unde eu nu lăsasem decât un însemn de încurajare.

Șerban, am mizat pe acea sintagmă, care,trebuie să recunoștem, în contextul în care am utilizat-o, exprimă o realitate.

Vă mulțumesc pentru semnele voastre de lectură!
Cu stimă,
George Pașa