Visele doamnei Pachet 43

anni, sunt cam obositoare jocurile singular plural, adica ametesc si nu poate fi urmarit firul a ceea ce spui. cred ca un alt dozaj ar face bine textului, mai ales ca ai apoi si genitivalale acelea... e aglomerat tare, abia catre final se descalceste

jocuri de și cu cuvinte, ori cu(cu!) cuvinte (!?), admirabile pentru cineva ce se ”consumă” numai în nemțească.
să dăm niște exemple:
gura/gurile;
lumina/luminile;
ori chestiunea asta 3D ”golul gol goluț”;
ori ambientalul ”cu/cu/cu/cu/cu...”

am sentimentul că autoarea stă vrăjită (adică nu vrea să ne vrăjească, ea, pe noi!) în propria sa eroare: scena!

ok, scena este alcovul repetitivității.
care-i problema?
sau, unde-i aceasta?

autoarea evită teatralitatea elisabetană.
exemplific.
putea să scrie: ”scena scenelor, singurătatea singurătăților?”; ori ”a, pasărea pasărilor”.

scuze:
pasarea pasărilor

aveti dreptate, sunt vrajita de scena si scenetele pe care le scriu si le citesc si le traiesc, dar nu e tocmai acesta sensul vietii: sa fii uimit pina la capat de ce-ai vazut si auzit cu sufletul , ca mintea ramine aici pe pamint sa putrezeasca in linistea linistilor, daca o mai fi pamint, ca in beton tare nu m-as culca.

formidabil de frumoasa frumusete a jocului jocurilor cuvintelor

uitarea uitărilor acoperă doar pe cei fără doar si poate

si am mai vazut: urme de bocet

el se ridică din depărtarea depărtărilor
scrie scrisoarea scrisorilor pe care o trimite...le trimite

nu mai e mult el moare moartea morțile
vine vorba vorbelor să-l acopere de negrul negrilor
uitarea uitărilor

uitarea uitărilor acopere doar pe cei fără doar si poate

prietenul prietenilor este omul din pestera pesterilor

care duce acasă singurătatea singurătăților
într-o plasă fără
fără fără fara
dar mai ales cu cu
cucucucucucucu
pasărea pasărilor

sa indraznesti sa treci peste pragul pragurilor
daaaaaaa
ce bine e sa mai privesti spre malul malurilor? da, te-am zarit asa prin bocetul pe care l-ai zarit , da bine ai mai rasfoit ....