Nelia Viuleț

Am ajuns la o vârstă la care doar gândurile și imaginația sunt pentru mine cei mai buni prieteni. Am strâns atâta durere în acești ani și mai ales în ultimii, încât nu ar încape în nicio sacoșă

Hai să-ți dau un pic din sufletul meu, fierbinte, să-ți încălzești gândurile reci. Nu crede ca am furat din soarele verii, nu! Ci pentru că acolo în suflet, dorul e la el acasă. Apropie-te de el, de

Departe...tu și eu...două suflete în căutarea unui vis. Așa ne vedem, privim stelele și vrem să fim aici, aproape, măcar o clipă în eternitate...Știam că visele pot fi doar vise...și nu îndrăzneam

Sunt momente în viața noastră când avem nevoie unul de altul...și le risipim invocând mii de scuze...și alergăm în neant sau în întuneric, răscolind ce de fapt e atât de bine știut. Lumina noastră

Stau pe o margine de lume și te privesc. Nu mă vezi. Nici măcar nu crezi că exist. Eu cred însă în tine. Cum ai putea să fii îngerul meu? Nu poți să-mi ștergi lacrimile, nu poți să-mi aduci zâmbetul

Printre valuri plutitoare căutăm cărări de zâmbet...și printre inimi care știu să iubească căutăm puteri ale sufletului, neștiind că fericirea stă ascunsă în adâncuri care se doresc simțite prin

Într-o zi mi-am dat seama că încetasem să fiu doar o fațadă: EXISTAM, RESPIRAM...vroiam să ies din pasivitate, să acționez asupra evenimentelor, să le influențez, încet, încet. Reluam cunoștința de

E rândul meu să-ți spun o poveste. În seara asta mă vei ierta, în seara asta nu-ți voi spune nicio poveste. Te voi aștepta făcând adnotări pe marginea unor coli de viață. Te voi aștepta încălzind cu

Acele ceasornicului se învârt...stingând timpul puțin câte puțin. Doar singurătatea care mă apasă se mișcă atât de încet. Încerc să mă distanțez tot mai mult de trecutul zbuciumat, privesc doar

O coloană de glasuri transparente și sferice mă străpunge din colțul infinitului meu...e glasul tău, al meu, e glasul ce ne-a unit. Felinarele cu sclipiri mărginite mă adâncesc în bezna

Este toamnă...încă mai este toamnă. Vântul bate cu putere, cu aer rece la fel ca și mâinile mele, copacii sunt goi și triști la fel ca și sufletul meu, gândul mi se înalță spre lumină și căldura

Un fluture cu aripi pictate, desfăcute în zbor spre înalt, m-a purtat în zări nevisate, în zig –zag prin livezi înflorite, printre ronduri de flori, departe înspre nori, deasupra albastrului din

Te-am întâlnit atunci când nici nu credeam că mai exist eu ca suflet, eu ca femeie, când îmi era teamă de oameni, teamă de mine, când îmi era teamă să iubesc...Ai venit într-o zi, când primăvara

E atât de toamnă, că m-am zgribulit toată acolo în colțul cel mai călduros al sufletului unde am întotdeauna o sută de grame de soare, două kg de speranță, o tonă de bucurie și un butoi de vise

ZÂMBESC UNEI RAZE DE SOARE Prin storurile trase, o rază ghidușă se strecoară, mângâindu-mi genele, risipindu-mi visele. Mă prefac că dorm și o las să-mi picteze tot chipul cu lumină. Mai întâi îmi

Tăcerea cuprinde totul în jur...și noaptea. În fața mea, tu, îngere, mă privești cu ochii tăi arzând, plini de reproș, plini de întrebări, plini de regrete. Drumurile s-au închis, cărările s-au

,,A iubi\'\' e un verb ce se trăiște, E clipa ce se dăruiește.... E flacără, furtună, mister, Sublim între pământ și cer. Iubire izvor de dorință, Iubire trăind prin credință, Pași pe

Dragostea este o muzica a cărei frumusețe nu se pierde. Este durerea plină de dulceață. Este un sentiment ce odată experimentat, nicicând nu poate fi uitat. Este un sentiment ori o emoție pură și

M-am întrebat adesea ce anume îi unește pe oameni. Același mediu social, aceleași firi, aceleași pasiuni, idei, speranțe, vise, aceleași crezuri, faptul că ne aflăm uneori de aceeași parte a

A venit toamna! O să merg desculță prin frunzele uscate ca să simt mirosul toamnei, să simt cum fiecare atingere a frunzelor mă readuce la viață, să privesc cum vântul răscolește covorul de frunze,

Te chem să-ți spun o vorbă, să-ți mângâi chipul cu privirea, iar în ochii tăi limpezi să încerc să descopăr lumea din interiorul tău. Te chem să-ți simt bătăile inimii și aș vrea ca adierea

Se anunța o dimineață minunată în care clipele treceau mai nerăbdătoare ca niciodată și timpul căpătase parcă o altă valoare...o altă dimensiune. Trei lumini se zăreau plutind spre o rază ce avea să

E noapte, toamna mi-a bătut în geam, privesc pe fereastră frunzele ce cad, încet mă așez pe un fotoliu...în față am o ceașcă de cafea, din abur se ridică...parcă...armoniile lui Bach...și gândul și

Totul a-nceput nevinovat, implicând fără voie două suflete, care din păcate cred și sper că nu doresc să ajungă pe tărâmul suferinței și al durerii. Aceste sentimente pleacă din iubire, se nasc odată