Texte în proză

Mi-am scos din nou aripile de la naftalină și plutesc printre curcubee în tonuri de gri, prin locuri prăfuite, prin stropi albi, prin stropi negri. Am depășit amintirea vagă a unor timpuri

NVNelia Viuleț

0

0

Printre valuri plutitoare căutăm cărări de zâmbet...și printre inimi care știu să iubească căutăm puteri ale sufletului, neștiind că fericirea stă ascunsă în adâncuri care se doresc simțite prin

NVNelia Viuleț

0

1

O coloană de glasuri transparente și sferice mă străpunge din colțul infinitului meu...e glasul tău, al meu, e glasul ce ne-a unit. Felinarele cu sclipiri mărginite mă adâncesc în bezna

NVNelia Viuleț

0

1

Tăcerea cuprinde totul în jur...și noaptea. În fața mea, tu, îngere, mă privești cu ochii tăi arzând, plini de reproș, plini de întrebări, plini de regrete. Drumurile s-au închis, cărările s-au

NVNelia Viuleț

0

0

Dragostea este o muzica a cărei frumusețe nu se pierde. Este durerea plină de dulceață. Este un sentiment ce odată experimentat, nicicând nu poate fi uitat. Este un sentiment ori o emoție pură și

NVNelia Viuleț

0

1

E liniște...atâta liniște încât am impresia că mă pierd printre cuvintele pe care le scriu...Nu e frig...dar nici cald. Nu sunt singură...dar nici cu tine...E mult prea multă liniște pentru a putea

NVNelia Viuleț

0

0

Simți nevoia să mă atingi...simți nevoia să mă săruți, ușor, pe tâmpla dreaptă. Să îmi simți respirația...să îți plimbi degetele pe brațele mele...să mă privești... Deocamdată, vei simți doar

NVNelia Viuleț

0

0

Poate în culoare aș ști mai bine să ți-l arat...poate ți-ar fi mai ușor să-l vezi...să înțelegi și să crezi că exist...și că exiști. Am folosit cuvinte...nu le-ai înțeles sau poate își pierduse ele

NVNelia Viuleț

0

0

Nu mai există cuvinte. Le-ai luat tu pe toate, le-ai amestecat, nu știu cum ai făcut, dar ai reușit să topești stânca, să înverzești deșertul, să stârnești uragane și tot tu le îmblânzești cu

NVNelia Viuleț

0

0

Freamătă marea în albastrul de sus și jos, întind mâna...mângâi cerul...sorb din vraja mării câte un pic de neant...merg...zbor pe aripile unui pescăruș ce n-are somn...are aripile atât de albe încât

NVNelia Viuleț

0

0

Încerc să pătrund în misterul liniștii, ca să pot descoperi locul ideal de unde aș putea trimite către tine toate sentimentele. Pornesc pe un drum anevoios și plin de praf, parcă fără întoarcere,

NVNelia Viuleț

0

0

Îți amintești? Atunci când noi ne-am întâlnit, ți-am spus că într-o zi mă voi întoarce de unde am venit....că sunt o străină și o călătoare pe-acest meleag al patimilor frânte...Dar au venit troiene

NVNelia Viuleț

0

0

Am vrut să merg azi, dar nu am putut decât să fug. Picioarele îmi spuneau ceva ciudat, vorbeau o limbă a lor. Am vrut să mă așez și să privesc pentru o secundă lucrurile mai clar, dar ele, picioarele

NVNelia Viuleț

0

0

Mă cert cu ploaia... cu picurii ce vor să-mi atingă fruntea...cu sufletul meu mă cert... Se dă o luptă pe care n-ai s-o înțelegi. Nu mai plâng...Marea a secat furându-mi toate speranțele să mai pot

NVNelia Viuleț

0

0

Fă curățenie în inima ta. Oferă frumusețea faptului neîmplinit. Sunt pregătită să primesc căldura îmbrățișărilor tale, mângâierile pe care le doream de mult. Te apropii și lași o picătură de rouă să

NVNelia Viuleț

0

0

Am constatat că un sentiment pur te poate purta pe aripi de vis continuu și îndrăzneț...pe culmi de sentimente noi...frumoase....puternice....Oare nu-i așa??!! De ce atunci când simțim pașii

NVNelia Viuleț

0

0

Gândurile mele rătăcesc aiurea, iar sufletul colindă și el prin lumea largă, undeva deasupra munților, undeva departe de luminile care-au împânzit orașul, departe de zgomotele care-ți străpung

NVNelia Viuleț

0

0

Cred că doi oameni pot merge pe două drumuri diferite...cu visele lor...dar au ceva comun...acel ceva îl vor descoperi atunci când vor ajunge să meargă paralel...unul lângă altul...aruncându-și

NVNelia Viuleț

0

1

Înzestrată cu puterea de a avea orice, lacrima a fost moneda cea mai de preț pentru mine. Cu ea am plătit fiecare moment de bucurie...fiecare clipă de tristețe...a căzut din ochii întunecați peste

NVNelia Viuleț

0

2

Dacă au existat ceva sentimente....dacă ai simțit ce am simțit și eu...dacă ai trăit ce am trăit și eu alături de tine...de ce-ai plecat și ai uitat...! Chiar dacă totul e ruinat...romanța noastră nu

NVNelia Viuleț

0

0

Tu singur ești departe...singurătatea doare...departe sunt și eu de tine. Aș vrea să te-ntâlnesc și plâng că nu se poate...!Când dimineața în zori deschid fereastra, ca să admir un răsărit frumos de

NVNelia Viuleț

0

0

Răscolesc fără discernământ prin sertarele vieții pentru a mă descoperi...și găsesc aroma de veșted ce străbate straturile de timp. Las la locul lor firele de marmură albă cu șanțuri săpate de

NVNelia Viuleț

0

0

Singurătatea...în primul rând depinde de om. Poți fi singur...dar să nu te simți singur...poți fi înconjurat de multă lume...și să te simți singur. Câtă singurătate am gustat eu, care vorbesc despre

NVNelia Viuleț

0

0

Din ochii tăi suavi și blânzi eu am cules doar clipe...doar clipe de iubire...cu lacrimi și cu suspine. Iar din dorința mea de-a te iubi...de a trăi...de-a fi mai aproape de tine...a mai rămas un dor

NVNelia Viuleț

0

0

Din toate lacrimile care au curs cândva, au crescut trandafiri, din care în fiecare zi am cules câte unul. Și în fiecare zi mi-am adus aminte de...spinii pe care aceștia îi aveau. Dar la vederea

NVNelia Viuleț

0

0

Îmi cert sufletul...îl cert că visează...visele dor. Lumânarea care îmi frige inima e iluzia. Dar ceara se topește și acolo unde odată pâlpâia o lumină, e întuneric. Doare!!! Oftez!!! Condamnată să

NVNelia Viuleț

0

0

Mi-e frig…E noapte…Mă bag în pat și simt ușor, ușor, cum mi se încălzesc tălpile și cum căldura îmi pătrunde în trup, asemenea apei ce înaintează și sapă în malul nisipos. E întuneric…un întuneric

NVNelia Viuleț

0

0

Prea mult timp petrecem alergând spre viitor...prea mult timp petrecem plângând după trecut...prea mult timp petrecem așteptând...căutând...Așteptăm un telefon să sune...o ușă să se deschidă...un pas

NVNelia Viuleț

0

0

M-am trezit cu brațele pline de sărutările tale...timpul își dezbrăca încet clipele...pe umerii noștri...lângă mine trupul tău...ca o mângâiere a șoaptelor...crescute cu roua speranțelor...Îți

NVNelia Viuleț

0

0

Stau pe bancă în parc și aud frunzele pădurii cum se îmbrățișează în mângâierea vântului cuminte. Atâta liniște și-atâta viață pe timpul zilei...!!! Într-un moment, cineva îmi vorbește...este

NVNelia Viuleț

0

0

Am fost la marginea mării, să văd cum plânge vântul și vântul...plângea cu lacrimi de mătase. M-am contopit cu albastrul ca să te pot vedea... Zbor dureros de pasăre rânită, a ieșit din

NVNelia Viuleț

0

0

O rețetă cu care vei reuși să construiești o nouă făptură...o nouă ființă: se amestecă câteva cuvinte care să ajungă la suflet...care să atingă coarda sensibilă a unei femei, cu ceva semne de

NVNelia Viuleț

0

0

Știi ce mi-ar place mai mult?....Să ies la plimbare...Să merg prin grădina noastră...de aici...Să mă plimb de una singură...Să asist la toată forfota din jurul meu..dar fără să particip direct...Să

NVNelia Viuleț

0

0

Dascăl...să fii dascăl?? Ce înseamnă să fii dascăl? Ce înseamnă pentru cei ce nu practică această meserie? Ce cred ei că facem noi patru sau cinci ore la catedră cu micuții noștri elevi? Ne

NVNelia Viuleț

0

1

Sunt pe stradă...afară e noapte...o noapte liniștită ca și sufletul meu acum. Pe cer multe stele mă călăuzesc spre o direcție necunoscută mie. Merg fără să știu unde mă duc...spre ce

NVNelia Viuleț

0

0