Jurnale

Privește ... ! Ninge! Uite fulgii de zăpadă cum cad unul câte unul în palme! Se aștern tăcuți în părul deja nins ... pe fața peste care lacrimile au lăsat urme adânci! Ninge în suflet! E rece!

NVNelia Viuleț

0

0

Astăzi cerul îmi plânge...îmi plânge cu lacrimi ciudate, cum n-a mai plâns niciodată, nici ceața nu vrea să se mai lase peste pământul ud. Cineva mi-a spus că acaju-ul nu e o culoare, ci e un

NVNelia Viuleț

0

0

Dac-ai fi zâmbet și viscol și gând vino nechemat, dar vino curând. În sufletul meu ostenit te așează cu mâna alină durerile care își fac tot mereu adâncită cărare și dă-le, din lacrimă, rază.

NVNelia Viuleț

0

0

Aseară m-am simțit cuprinsă de un dor de tine. În noaptea întunecată, când stelele se arătau aducând lumina cu ele, mi-aș fi dorit să fii cu mine și-n ochii tăi să-mi scald privirea încețoșată de

NVNelia Viuleț

0

0

Taine adânci...în imens infinit sunt ochii trădători. Ei spun adesea ceea ce nici măcar sufletul tău nu vrea să audă, ei cântă adesea tăcerile cuvintelor tale ca niște menestreli ai zbuciumului tău

NVNelia Viuleț

0

0

E seară. La fel ca-n alte seri, mă plimb pe strada Singurătății. Aici, e atât de pustiu...deși, din când în când, se aude ecoul altor pași, la fel de singuri, ca ai mei. Se-aud de departe, apoi mai

NVNelia Viuleț

0

0

Gândurile mele sunt cuvinte nerostite ce stau agățate de o margine de vis, o margine de care cu greu se pot desprinde! Gândurile mele au cântec de dor, au dragostea-n ele, au dorul ce cheamă din

NVNelia Viuleț

0

0

Tu simți durerea mea urcând în mine ca un fior ce-ncearcă să-mi cuprindă întreaga ființă...? Mă dor rănile ce strălucesc prin ochii tăi, dar mi-aduci în suflet o caldă îmbrățișare înfășurată în

NVNelia Viuleț

0

1

Pașii mei merg spre lumi neștiute, nimeni nu-i vede, nimeni nu-i simte, și mă afund mereu de-a lungul clipelor ce trec pe lângă mine. Voi lăsa doar timpului aceste momente de uitare ca să pot trece

NVNelia Viuleț

0

0

L-am găsit în amurg, dansând cu ploaia. Am chemat norii și i-am implorat să mai cânte ca să fur o clipă din privirea revărsată peste chipul lui. Și când norii au tăcut, am început să plâng, iar

NVNelia Viuleț

0

0

În prag de clipă, ți-aș deschide larg brațele sufletului și te-aș primi în mângâierea ce stă să se zbată între început și sfârșit. Aș lăsa în calea ta, în drumul tău spre mine, doar florile iubirii,

NVNelia Viuleț

0

0

Ne-amăgim în amurguri pline de frumuseți, în dimineți pline de iubire, de înțelegere, de tandrețe, cu iubirea ce sufletul o simte, cu iubirea pe care inima o vrea! O așezăm în straturi de o anumită

NVNelia Viuleț

0

0

Îmi trezesc sufletul, să coboare din visare, să-mi adune gândurile de dorințele neîmplinite, să privească în sus și să întâlnească cerul, să privească în jur, să se încălzească la soarele blând ce

NVNelia Viuleț

0

0

Aseară mă pregăteam să țip, să spun cu voce tare: e prea mult! Prea multă înghesuială, prea multă fugă inutilă, prea multe eforturi, prea multă singurătate, prea multă indiferență, prea multă

NVNelia Viuleț

0

2

Cu degete albe, luna îmi mângâie urma sărutului tău. Zâmbesc prin somn și, fiindcă degetele lunii au finețea degetelor tale, întredeschid ochii, în speranța că te voi vedea pe tine. Văd mai întâi

NVNelia Viuleț

0

0

Privesc către cerul mare. Toate regretele, toate cuvintele par acum de prisos. Nimic nu mai contează! Toți te-au mințit, ca și cum răutățile s-ar înlânțui într-o horă mult prea veselă. Jur-împrejurul

NVNelia Viuleț

0

0

Ce faci domnule Destin? Îți mulțumesc pentru secunda de adevăr din care îmi dai să respir. Lasă-mă doar pentru o zi să-ți fiu confidentă. Ajută-mă să străpung aparențele și să descopăr ce se ascunde

NVNelia Viuleț

0

1

Auzi? Auzi cum cad picăturile de ploaie? Uite una, încă una, încă una! Vaaaai câte sunt!!! Așa curg în sufletul meu lacrimile ce mă întunecă și-mi aduc durerea. Dar oare de ce? De ce e nevoie să le

NVNelia Viuleț

0

1

Ne naștem împotriva voinței noastre și murim împotriva voinței noastre...în pauza dintre cele două, trăim sau încercăm să trăim. Încercam să fim fericiți, încercăm să ne bucuram de soare, de

NVNelia Viuleț

0

1

Nu mă bat cu vântul sau cu căldura, nu-mi plac bârfele dar nici nu bârfesc, nu mă lupt cu dragostea pentru că vine ea la mine, atât îmi doresc să spun despre a mea persoană dusă de valul tăcerii și

NVNelia Viuleț

0

0

Aș bate cale lungă peste mări și țări de-aș ști că te găsesc în astă lume. În liniștea unui schit dacă te-aș găsi, m-aș face șoaptă de înger și aș pluti din stea în stea pe o rază de cer, doar dacă

NVNelia Viuleț

0

0

Mă iei de mână și mă duci pășind încet în ierburi udate de picăturile de rouă. Poposind pe la răscruci, văd viața mea cum se împarte. Bucățile vreau să le adun și să le așez frumos una câte una ca să

NVNelia Viuleț

0

0

E noapte. E atâta întuneric! Dibui prin cameră căutând pe cineva. E prea mult loc în camera asta. Și nici o suflare vie. Doar eu și întunericul. Aș aprinde lumina, dar mi-e frică să nu văd camera

NVNelia Viuleț

0

0

Flori de stele revărsate-n palmele cerului cad blând peste un gând sigur ce mi l-ai dăruit într-un început de drum, la răspântia sărutului, când plângea luna și n-am înțeles de ce alunecau lacrimile.

NVNelia Viuleț

0

0