Nelia Viuleț

Pe tine dragoste aș vrea să te cunosc...și de mâine să mă vizitezi mai mult de o oră, să devenim prietene și să te muți în casa mea...Am hotărât s-o găsesc cu orice preț, dacă ea nu există am s-o

Te-ai așezat pe malul sufletului meu! Asculți cum curge șuvoiul dragostei la picioarele tale în culori de curcubeu clipocind șoapte înțelese doar de tine. Gândurile mele te îmbrățișează cald,

Ai plecat de mult sau poate ieri...mi se pare că sunt zeci de ani de când nu te-am văzut. Îmi e dor și te caut în urmele pașilor ce sunt imprimate adânc în sufletul meu...în locurile pe care le știu

Azi te-am cunoscut pe tine, azi te-am întâlnit și...mi-am dat seama că de fapt te știam din totdeauna, era o amintire vagă, ca dintr-o fotografie alb-negru ștearsă de timp. A trebuit să mă încumet să

Am scris în fața mea, pe perete: ,,mâine la ora unu, îmi voi auzi vocea’’...nu pentru că aș uita, nu! Trebuie să învăț să mă obișnuiesc cu bucuria unei clipe, trebuie să știu că în fiecare zi există

Un vânt rece și aspru, iscat spre seară, trece în goană nebună învârtind brazdele de frunze galbene și roșii așternute pe lângă ziduri și de-a lungul trotuarelor. Suspină toamna la fereastra

A pornit totul ca o furtună...dar era o furtună cu soare. A început totul cu un simplu: ,,bună...!’’...înecat în mii de zări și păsări călătoare, într-un ritm nebun, vibrant, căci mă făcea să

Gândesc...vorbesc...lucrez...dar în același timp sunt cuprinsă de tine...numai că o anumită distanță îmblânzește prezența ta, o estompează ușor ca într-o fotografie prost developată, învăluită

Sunt zile în care mă tem de mine, trăiesc observându-mă cu atenție. Știu că sunt amenințată să mă rătăcesc. De aceea trebuie să-mi găsesc tot timpul ceva de făcut, trebuie să fiu ocupată fără

Am adormit cu tâmpla sprijinită de un nor. Pe fața mea, încet, stropii de ploaie își căutau drumul săpat de o lacrimă albastră. Unul câte unul alunecau lin, unindu-se în colțul buzelor într-un zâmbet

Vreau să-ți privesc ochii strălucitori...pentru că așa simt că îmi va fi mai cald. Vreau să-ți simt tâmpla lângă tâmpla mea…pulsând în ritm de secundă. Fără toate acestea…îmi va fi frig...îmi vor

Mi-e greu să ies în lume așa cum numai eu mă știu. Mi-e greu să mă las văzută de cei care poate nu ar înțelege nimic și de cei cărora nici măcar nu le-ar păsa cine sunt. Nu mă interesează aprecierea

Azi a plouat. A plouat așa de tare, încât pe suflet mi-au apărut două riduri adânci. Azi a plouat și apa lacurilor mele din ochii-mi mirați nu a mai fost limpede, să poată oglindi luna și copacii

E liniște...atâta liniște încât am impresia că mă pierd printre cuvintele pe care le scriu...Nu e frig...dar nici cald. Nu sunt singură...dar nici cu tine...E mult prea multă liniște pentru a putea

Simți nevoia să mă atingi...simți nevoia să mă săruți, ușor, pe tâmpla dreaptă. Să îmi simți respirația...să îți plimbi degetele pe brațele mele...să mă privești... Deocamdată, vei simți doar

Mă gândesc uneori că nu voi mai avea timp să trăiesc niciodată așa cum am sperat. Că vor trece anii fără să mă bucur de tot ce e în jur. Mi-am promis odată că nu voi mai lăsa pe nimeni să mă

Sunt ca un copil mare...și te-ai speriat, dar nu de mine, ci de tine și...vrei să-mi iei sufletul...de ce? A! Vrei să fie doar pentru tine...vrei să fie doar al tău...vrei să-ți aparțină...!!! Nu e

Îmi este încă greu să trăiesc prezentul. Ader la el rareori fără efort. Nu mai știu ce caut, caut răspunsul și el se schimbă de la o zi la alta. Când trag adânc în piept o adiere de primăvară, sau

Lacrimi, lacrimi, lacrimi...un izvor de lacrimi, două izvoare care se unesc...Nu poate fi un suflet vânăt, oricât de strivit ar fi. Rămâne roz și pur ca sufletul unui prunc neatins de păcatele

Mă trezesc din amorțeala ce mi-a dat-o în noapte....întunericul ei...Îmi simt chipul inundat de lumină...și zâmbesc...Mă trezesc și-mi spun:...trebuia să te iubesc pe tine...ai apărut tu...în

Nu știu ce îți dorești...nu știu de ce din prima clipă când am vorbit am simțit că ne leagă ceva mai mult...nu știu de ce te-am lăsat să intri în inima mea. Nu-ți pot da nimic mai mult decât sufletul

Poate în culoare aș ști mai bine să ți-l arat...poate ți-ar fi mai ușor să-l vezi...să înțelegi și să crezi că exist...și că exiști. Am folosit cuvinte...nu le-ai înțeles sau poate își pierduse ele