Nelia Viuleț

De ce visăm atât de mult să fim doi?! Să mergem diminețile prin brumă Iar serile, oricât de târzii ar fi în noi Să țesem povești de dor cu raze de lună! De ce visam atunci că mă strângeai în

Flori de stele revărsate-n palmele cerului cad blând peste un gând sigur ce mi l-ai dăruit într-un început de drum, la răspântia sărutului, când plângea luna și n-am înțeles de ce alunecau lacrimile.

Te invit în odaia sentimentelor mele...e un loc tainic...simplu mobilat și curat. Intră...nu-ți fie teamă. Așa...simte-te ca acasă la tine...Uite un loc acolo pe canapea...Stai jos. Cum? Þi-e frig?

Tot ce aveam nevoie era să întinzi o mână și să mă prinzi, dacă erai TU cel de la început și dacă ți-ai fi dorit cu adevărat acest lucru ar fi fost totul posibil. Din mulțimea de identități pe cine

Ce drumuri să alegem spre împlinire? Nu vezi în calea noastră câte apar? Căutăm un loc din necuprins să dăruim sentimentele noastre. Care va fi prețul...tu știi? Profităm de clipa ce ne apare în față

Tu nu știi de mine...nu știi cine sunt...sau cine am fost...Dar eu mi-am creat o lume în care ne iubim...și tu mă știi...mă vrei...mă ai, iar eu...eu te privesc...și îmi ajunge...Te simt...și mă

Într-o zi mi-am dat seama că încetasem să fiu doar o fațadă: EXISTAM, RESPIRAM...vroiam să ies din pasivitate, să acționez asupra evenimentelor, să le influențez, încet, încet. Reluam cunoștința de

De ce...de ce...de ce? De o mie de ori...de ce? Întrebări care strigă din noi. Pot să spun NOI? Deja simt că suntem NOI. Iar...de ce? Și apoi mă întreb:...de ce NU? CUM? Nu știu! Și nici nu vreau să

Ce greu e să fii singur luptându-te cu sentimentele! Fața să-ți fie zâmbitoare dar sufletul tău, dincolo de umbră, să plângă! Să iubești, dar să fii nevoit să te comporți cu acea persoana de parcă nu

Auzi, picură ploaia... Picură stropi de dragoste în sufletele noastre... Este minunat! Îmi simt trupul leneș în brațele tale și-mi dai fiori atunci când mă gândesc la ceea ce este irealizabil... M-aș

A fost odată...un început...ca niciodată... Dacă nu ar mai fi fost....nu am avea acum de ce vorbi.... A fost a LUI durere, Când s-a trezit fără căldură Și mut și surd...aproape orb... Când

Îți amintești? Atunci când noi ne-am întâlnit, ți-am spus că într-o zi mă voi întoarce de unde am venit....că sunt o străină și o călătoare pe-acest meleag al patimilor frânte...Dar au venit troiene

Și muntele înalt și marea largă ești Cuprinse într-o bizară și tainică îmbrățișare Și totuși triști sunt ochii-ți de-i privești Căci toate trec și încă o clipă moare... Dar vine alta ce ne

Eu nu mă întreb cine suntem....eu mă întreb mereu de ce sunt aici....pe acest pământ...de ce nu în altă parte? Mă întreb ce este dincolo de noi... De când mi-a murit tatăl...din ce în ce mai des

Doar cu răbdare putem începe fiecare zi. Plecăm din întuneric, bâjbâim și căutăm lumina care să ne deschidă noi orizonturi, noi idealuri. Dacă ne imaginăm un vis facem primul pas spre a obține

O rețetă cu care vei reuși să construiești o nouă făptură...o nouă ființă: se amestecă câteva cuvinte care să ajungă la suflet...care să atingă coarda sensibilă a unei femei, cu ceva semne de

O lumină slabă mai pâlpâie molcom într-un ungher ascuns și un cântec vechi se deslușește confuz dintr-o colivie uitată. Un fum cenușiu își plânge înăbușit tămâia de demult arsă iar o adiere cândva

Știi ce mi-ar place mai mult?....Să ies la plimbare...Să merg prin grădina noastră...de aici...Să mă plimb de una singură...Să asist la toată forfota din jurul meu..dar fără să particip direct...Să

Cât de frumos sună iubirea în versuri...Cât de suav e glasul ei în amorul ce-ți inundă visele...Cât de albe îi sunt aripele de înger atunci când îți încântă sufletul cu mângâieri miraculoase...Și

Am oprit cuvântul dintr-un vânt de gânduri...și s-a rătăcit în șoaptă lângă sufletul tău smulgându-mă pe mine pentru totdeauna din vis și aruncându-mă în cruda realitate a gândului tău a

În colțișorul inimii plăpânde se vrea o pace...Cauți mereu liniștea când pulsul se ridică...cu teama că ai să pierzi un sentiment pe care ți-l dorești de mult. Niciodată nu vei ști dacă te va

Ar fi minunat dacă am lua în considerare fiecare vis, fiecare gând pe care nu-l rostim, pentru că nu se știe niciodată care din ele ne poate aduce...împlinirea. Am decis că este mai bine așa, să las

Auzi? Auzi cum cad picăturile de ploaie? Uite una, încă una, încă una! Vaaaai câte sunt!!! Așa curg în sufletul meu lacrimile ce mă întunecă și-mi aduc durerea. Dar oare de ce? De ce e nevoie să le

Te-am așteptat mult timp și nu ai venit, probabil nu m-ai găsit. Mi-am zis că timpul se scurge și nu voi reuși să te întâlnesc niciodată, apoi m-am hotărât să te caut. Te-am întâlnit, am crezut că