Negru Vladimir

Suna frumos Kali devi... strofa a patra e superba si de efect.

Adrian lasand la o parte simbolistica si in special ideea de baza a textului, generoasa desigur, nu pot remarca decat ultima strofa... mi-a adus aminte de Khayam.
Daca ar fi fost vorba de un eseu probabil am fi pornit de la definirea termenilor si as fi avut inima sa te intreb ce intelegi tu prin cuget insa fiind o poezie ma abtin. La buna recitire, cu stima
Vladimir

Elia :)) daca nu vrei sa imi aduci aminte atunci probabil ca nu place:) Dar ce conteaza... am uitat din nou.

E o clipa si amintirea ei... uitata:) Multumesc de trecere si pentru semnul lasat.

Virgil... o poezie pe gustul meu. Nu am stele dar iti ofer ceva colb de oase macinate in cozi de comete.

O poezie cu si despre magi... in general trei dar cine mai sta sa numere... mi-a placut atmosfera atat de intima in care ai asezat umanitatea, cu minunile si dezastrele ei cu tot.

Deosebit de frumos... impletire reusita intre sensibilitatea versului si profunzimea ideatica a poemului.
\"Să săruți și să fii sărutat\"... un vers ce pare banal dar de o deschidere atat de mare.

Imi place ca e vers fermecat... nu are insa treaba cu haiku ca si forma poetica... o fi scurta dar tocmai acesta e farmecul ei... aveti voi un complex cu lungimea asta.

:))... ai prins bine starea in cauza... atat de bine incat eu cred ca esti parte din poezie

Andrea ascunde taina in insasi ascunsul ei, ea se reveleaza numai prin participare,un act pe cat de personal pe atat de... periculos :)
Nu iti iert insa postura jenanta acordata ingerilor :))

Eugen... probabil stii despre ce e vorba... nu uita sa iti pecetluiesti trupul cand pleci si sa inchizi intotdeauna portile la care iti rostesti rugile.

Poezia asta trebuie citita trecand peste cuvinte... se deschide o scena care in fapt se reprezinta in interiorul subiectului si nu in afara... e mai mult rasucire ontologica decat ratacire si uitare. Inteleg sensul privirii dupa ceva rupt din intreg dar nadajduiesc la o regasire de prea mult suflet. Cat despre aura... :)

Multumesc pentru citire si incercarea sincera de a trece dincolo de cuvinte... va mai astept.

Frumos spus... a ramas putin de comentat :))

Vasile :) Mi-a placut poezia desi prin modul de a se consuma al versului ma duce cu gandul mai degraba la vrajitorie decat la magie.

Un poem de atmosfera foarte bine structurat pe ideea sugestiei, de un ocultism extrem de bine dozat... \"se aduna ciorile pe soare\"... excelenta metafora a eclipsei.

Il cunosc pe Mat prin aceste versuri si imi pare un om minunat cu o profunzime a trairii deosebita si vibrand de o autenticitate a simtirii rar intalnita aici sau aiurea... insa dragii mei prieteni, pentru ca asa imi place sa va numesc, cred ca ne plasam intr-o confuzie periculoasa... greseala lui Flaviu e aceea de a fi fluierat in biserica...asta e corect, dar trebuie sa recunoastem si ca are dreptate in parte... insa va intreb cat va mai trece pana la momentul in care nu vom mai confunda ideile cu oamenii... asta nu e cumva un soi de balcanism? Nu mai zic nimic de americani caci respect enorm acesta tara minunata in care toate sunt atat de autentice, de la ritualul hot-dogului pana la trairea atat de profunda a fotbalului.

Incep prin a va multumi de trecere si cuvintele bune... incerc de la un timp sa asez in locul destinat poeziilor o masa a regasirii de suflet, cu lumanari aprinse doar pentru a adanci taina sederii si cu porti deschise spre abisul in care ne trecem fiinta in fiece clipa.
Cat despre poezia de fata... m-am intrebat pentru o clipa cum ar arata Lilith -arhetipul femeii fatale, seductia materiei, ceea ce a rasturnat pentru prima data pentagrama si a adus in lume dualitatea in postura de a trona asupra unitatii spiritului-, cum si-ar trai visul de a deveni Eva, cata durere poarta in pantecele ce naste fara a iubi doar printr-o risipa a vointei gresit directionate. Cum ar fi ca in visul ei de dinaintea timpului sa simta efemerul florii de cires, ca atunci cand veninul din acul deznadejdii sa-si traga seva inapoi in vintrele iadului sa adoarma in batele iubitului cosmic... Nu pot spune decat ca acest gand devenit apoi traire si rezonand cu clipa subiectiva de neimplinire mi-a trecut prin sange atata fiere incat am scris versurile in cauza.
Pana la urma taina alautei si a viorii releva de fapt iluzia alegerii in afara iubirii... ambele isi traiesc cantarea doar prin atingere.

Ehehehei feciori poezia asta e haiducie curata... cu atatea fete furate de sensuri, bogati deposedati de bunurile poetice pe care in loc sa le puna in circulatie le tezaurizeaza in intunecate temnite, saraci in duh, prea intelepti boeri si sper ca nu si cu voinici atarnati in streang :))
Remarcabila ironia autorului... dar daca totusi...

Andreea :)) Din cauza ca sunt atat de calm incat calc de ori intr-o urma te\'am regasit cumva prin zona :) Mi-a placut versul iar structura poeziei e... inspirata.