O poezie simpla, constructiva, cu umor, ce naste intrebari. O poezie pe care a trebuit sa o citesc foarte atent. Mi\'a lasat un gust de libertate, un dor de duca. Lumea si data peste cap tot normala ar fi. O poezie ce merge mai departe dupa ultimul punct, imaginatia ei lasand imaginatia cititorului sa ia cuvantul.
Imi place ca e vers fermecat... nu are insa treaba cu haiku ca si forma poetica... o fi scurta dar tocmai acesta e farmecul ei... aveti voi un complex cu lungimea asta.
Dacă dăm crezare teoriei potrivit căreia norii fac parte din circuitul apei în natură, nu înțeleg pe ce se bazează oamenii când pun asemenea diagnostice eronate bieților norișori.
Multumesc ptr comentarii. Ca sa va raspund: Maria M - Multumesc, Maria, ai prins ideea; Cristina B. - Haiku pe langa acea forma fixa mai trebuie sa exprime prin peisaje anumite stari sufletesti. De asta si doar de asta am numit-o haiku. Vlad: :); Daniela: Sper ca am ales numele care iti place! Deci, Daniela, nu cred ca prind ideea ta... poti fi mai explicita? Daca te referi la faptul ca norii nu ar putea sa treaca niciodata pe jos sau calare, te contrazic, stai o ora, pe vreme cu nori, intinsa in iarba (sau pe nisip la mare, pe bloc, etc) si urmareste-i, au atata personalitate, vor sa fie mult mai mult, eu doar povestesc ce mi-au spus ei.
Păi: că norii pot circula pe jos, călare sau cu alte mijloace de transport nu am nici cea mai mică îndoială.
Te cred.
Eu n-am înțeles ce i-a înnebunit.