Poezii

de ce nu mai am voie sa public nimic? comment sau text? imi poate explica cineva, va rog

Ochi de maine - deschisi in mine - inchideti-va pleoapele vinovate si lasati!... ah, lasati-i zilei - scarba ei..

Apropierea de tine - Fostă miere de albine Devine Înțepătoare... De minciuni ușoare Și tulpini de floare Mi-e plină viața De necăința Și dulceața Feței tale. Ah! Nu sunt decât O frunză

Ahh, zburati, zburati cu totii Cei ce va-ncingeti hora roi Cand nuntasii pleaca ametiti Pe ulita, pe langa voi... De cum i-ati vazut impleticiti, V-ati si ridicat din copaci S-ati venit pe

Ca-ntr-o vânare de fluturi de gând Te ascult și din glasul tău, Ca un vals de Matildă - dansând Mă trezesc nebună mereu. Ah, ochii tăi de verde încruzit! - Privirile din ei ți le-aș rupe -

Rau galben-involburat Ce curgi pe tot ce-a ramas, Nisipuri de impresii, De sentiment inecat! Scurgi vlaga noastra toata Furand odihna din suflete Te infurii din nou, mai tare Si nebun iti

Fetița își întrebă tatăl: \"Unde te duci, tati? La vânătoare! Și ce vânezi, tati? Un mistreț. Ãla de la mămica lui?...\"

Ati intalnit vreodata o dragoste mai mare? Ati intalnit vreun iubit atat de afeminat Incat cu peria de aur pe perna de nor Sa-si trezeasca iubita, sa-i rasfire parul Intr-un pieptanat

Ce esti tu? Miros de zare. A ce mirosi? A camp de ploaie. Unde te arati? M-arat in mare. Nu te-neci? Invii din soare.

Odata apa a rasarit Sa se oglindeasca-n soare Norii treceau innebuniti Unii pe jos, altii calare.

Lacrimi de ceara Curg din ochii mei De valvataie A mia oara.

Mai lasa-ma sa fiu copil! Doar atat iti cer... Daca cel dinaintea ta Nu m-a ascultat, Pentru ce sa faci la fel? Dovedeste-mi prin scrisori Prin priviri, stingher Dragostea si cei doi sori Ce

As fi vrut eu sa fiu martir! As fi vrut eu sa mor! Dar nu stiam ca martirii Sunt numai fara voia lor. Mi-e scarba de-nfratire, Mi-e de globalizare Groaza, de sunetul subtire Al Ochiului cand

Am pornit-o pe strazi launtrice Pe noua mea trotineta cu atas Sa cumpar miere, tuica si-o Pernuta de protapit la pat; Cateva flacoane ce se inchid etans In care sa stochez, la nevoie Ganduri,

A plâns până acum Acum așteaptă Cu ochii-n drum Uzi leoarcă Un semn divin C-ar fi iertată. Stă așa de-o vreme Și s-a mai potolit.. De sus privește Copilul ei mort Așezat tihnit Cu

A plâns până acum Acum aşteaptă Cu ochii-n drum Uzi leoarcă Un semn divin C-ar fi iertată. Stă aşa de-o vreme Şi s-a mai potolit.. De sus

Mai demult Ma bantuia noaptea, Inainte de somn, Dar, mai ales, dupa Imaginea ei Din floare rupta. Surasul Mi se-mpovarase Din suflet si greu Se cobora-n vale, Ca-ntr-un zbor, De pe

Stau aici, Disperarea mi-e soră, Minutele s-au îngreunat, Iar ceasul și-a rătăcit ticăitul... Totul este dens, Nu pot să patrund, Se-ndepărtează... Gândurile mi-s de roze Ce s-au ofilit La

Eu și tu, în decoruri schimbate, Ne ținem de mână, Străjuim o cetate. Tu și eu, în locuri deschise, Ne privim albastru Cu inimile aprinse.

Am alergat azi pe strada ta Către tine și de ea... Venisem cu stele în păr Cu buze de măr, O dată să te mai amețesc Înainte să-mi spui \"te iubesc\". Mă îmbăiasem cu ploaia, Vorbisem cu

Ahhh... mi-ai spus să plec? Parcă te-am auzit, Parcă mi-ai strigat, Dar te-am confundat... Ce coșmar, ce frig! Cum să îndur a-l visa? Zâmbește-mi, te rog! Pentru a mă asigura Că trezindu-mă