gradina moarta

Cred ca ai incercat aici un soi de tablou suprarealist, care, in opinia mea nu ti-a reusit. O sa-ti spun si considerentele acestei opinii:
-gradina, ca simbol al sinelui, al vietii, al universului daca vrei a fost folosit in forma lui \"moarta\" pana la sufocare, un motiv pentru care cititorul o sa devina banuitor in actul lecturii
-metaforele stridente, de genul\"florile/ isi dau foc bete\" ar trebui sa fie in concordanta cu finalul traumatizanto-deznadajduitor al poemului; desi la o prima citire ar putea parea astfel, mi-am dat seama, citind de mai multe ori, ca astfel de structuri ar trebui dezvoltate mai mult.

s-ar putea sa-mi placa poemul, insa m-am intrebat asupra valorii lui, in sensul ca suprarealismul poate fi cultivat in masura in care ideea merita si/sau nu poate fi cultivata altfel decat suprarealist.

De ce sa nu devine cititorul banuitor? Doar - asa cum ai spus - gradina simbolizeaza sinele si viata, iar moartea acesteia si haosul care domneste in ea e exact sentimentul pe care am vrut sa il descriu. Singurul lucru care paseste spre realism e finalul - pentru stabilirea semnificatiei intregii poezii.

Structura mi se pare potrivita, atata timp cat starea descrie nu este una care necesita sau care poate sa nasca povesti. E o stare seaca, goala, moarta, fara multe de spus.

Multumesc pentru trecere, Andrei. M-am bucurat mult sa te \"vad\".

Cu prietenie,

Andreea :)) Din cauza ca sunt atat de calm incat calc de ori intr-o urma te\'am regasit cumva prin zona :) Mi-a placut versul iar structura poeziei e... inspirata.

Interesanta, dar nu prea ma incanta...
Ne mai citim!
Cu drag,
acelasi... :)