Poezie
Dorinta
socială
1 min lectură·
Mediu
O iubițică dulce în capăt de pridvor mi-aduce fericire, mi-aduce-un strop de dor... căci ale sale fapte, de-acolo de departe, m-adună-ntr-un izvor ce stă să izbucnească... și simt că am să mor de n-o s-o am aproape...de n-o s-o am la noapte! Da’ știu ca nu-i ușor! O vară nesătulă va trece repejor și poate, (de-i nebună) în toamnă mă însor…
Și ne-om lua o casă pe lună-n mahala, și ne-om iubi ca chiorii… de foame n-om răbda… ne-or trece toți fiorii, de frig ne-om apăra, omătul de-o fi mare, de fi-va iarna grea!
Problema-i complicată… și va rămâne-așa… căci bani n-avem de casă… n-avem nici de saltea.
044311
0
