Negru Vladimir

Mi\'raj... e un picior odihnindu-se... asta e de fapt pacea intalnirii. Ciuperca cu palarie zici? :)... cumva ai dreptate dar ce ii trebuie nebunului tichie cu clopotei?
Cu drag si eu te mai astept... lasi in urma un parfum aparte :)

E o poezie ce face parte dintr-un ciclu si care radiografiaza starea mea interioara la un anumit moment dat... asa cum Azrail e o fiinta complicata nici versul lui nu face exceptie insa dincolo de aparente totul are o logica ce excede cumva sfera stricta a perceptiei strict rationale... incerc sa ma inteleg pe mine scriind aceste versuri si datorita voua gasesc noi cai... multumesc pentru trecere si cuvintele voastre.

Autoarea si-a pierdut increderea in barbati? La varsta asta probabil ca nu a ajuns sa cunoasca prea multi... si ca sa nu fiu inteles gresit as vrea sa spun ca a cunoaste presupune mai multe decat a face cunostinta :)... textul despre asta vorbeste... el incearca, ea il refuza argumentat aducand in discutie experienta erotica a acestuia. Nimic anormal ca o femeie sa vrea sa ocupe viata intreaga a unui barbat. E o incercare poetica si chiar nu vad de unde atata scandal... Loredana poate va incerca sa scrie mai bine, poate nici nu o intereseaza... poate a venit aici doar sa se distreze :)... eu ii urez bun venit, cresteri de nivel poetic, barbati cu bani si masini scumpe... intr-adevar aici e site de literatura nu statie de autobuz dar eu zic ca ii facem un loc si domnisoarei.

Marie esti nehotarata... ai privit pe fragmente apoi ai mirosit intregul... dincolo vederea e altfel, aici e intr-un anume fel... si tot acest pelerinaj e de fapt cautare de sine... esti intr-un fel prea dinamica... daca nu stai locului nimeni nu te poate gasi :) Acuma sa nu imi zici ca doar ai constatat ceva...:))

Nu am intalnit de foarte multa vreme ceva atat de dureros de frumos ca \"sângele îmi zvâcnește atât de sus încât
cerului îi putrezesc picioarele mutilându-mă
trandafir\"... poate fi o poezie in sine...e alcatuirea poetica a dorului. In afara de asta remarc strofele 3 si 4. Exista si unele mici imperfectiuni dar noi suntem perfecti?

Ambivalenta usii, intelegerea ei ca tinut intermediar de trecere delimitand doua realitati, orizont al intrarii ori al iesirii, sentiment al spatialitatii si initierii... pragul unei usi are un rol foarte interesant in ritualurile magice de exemplu.
Treaba cu ordinea prestabilita e pe cat de interesanta pe atat de \"relativa\" si cred ca aici se regaseste doza de ironie a autorului.
Strofa a doua prefigureaza o realitate trista a omului care incarcerat in ganduri nu isi mai traieste viata decat ca si permutare de scopuri si dirijari de atentii, intre dorinte nematerializate si trupul neconstientizat.
Poezia condenseaza fericit si intr-o simplitate aproape ritualica conditia omului de pasager.

Silvia noi ne stim doar... esti binevenita sa spui aici ce crezi... eu doar incerc sa te inteleg la fel cum faci si tu cu mine...

Silvia nu te apropia de textele mele cu idei preconcepute... astfel risti sa te cauti doar pe tine in textele altora si nu asta vrem de fapt de la viata. Uneori undeva ascunse stau multe adevaruri ori dimpotriva animale viclene care invenineaza... dar asta sunt eu... cu bunele si relele mele.

Camelia... unele lucruri constientizate de curand m-au determinat sa construiesc acest poem... uneori nu mai putem tine in noi ideile si atunci se scriu singure in haine mai mult sau mai putin potrivite.
Silvia... eu concep ochii ca fiind organe intermediare, aflate undeva intre trup si spirit... oamenii se interconecteaza prin ochi, pe acolo sorbim pe celalalt, pe acolo intra fantasmele... pieile ... cand am fost alungati din rai am fost imbracati in piei... despre asta e vorba... poezia mea nu are virtutile pe care le cauti tu... nu e o goana de senzatii, de nou, de alambicuri asezate mereu in alte si alte forme... da inima aia chiar asta face... e foarte potrivit nu fortat.
Virgil multumesc pentru intelegerea textului meu... de fapt s-a vrut o triada trup, spirit, suflet corespondenta numerelor 7, 10, 9... alta data revin cu aspecte ce s-au vrut asezate aici in matca.
Mi\'raj... ce ai tu cu sufletul meu de il vrei lucrat?:))... acolo lucrurile sunt din ce in ce mai profunde si de aici cu atat mai greu sa redai in cuvinte... astfel de aspecte nu pot fi \"intelese\" decat participativ pentru implinirea ultimului vers.
Andu... e traire insa iti marturisesc ca de unul singur nu as fi reusit sa ajung din nou aici... e un drum pe care il refac nu numai pentru mine.

Pan nu eu sunt cel care calomniaza ci dumneata dar partea ce ma priveste pe mine o iert pentru ca dupa cum spuneam e postul Craciunului... ramane sa te ierte si Alina pentru afirmatiile tale penibile. Nu vreau sa ma faci partas acestor mizerii asa ca te rog sa ma ignori si sa iti vezi in continuare de treaba... oricare ar fi aceea.
P.S. orice hiperbolizare se produce prin abstractizare daca esti curios... in ceea ce priveste \"neam prost\" probabil ca asta ai invatat sa spui la facultatea de teologie... sa ghicesc? era vorba de dogmatica? liturgica? ori partea de spiritualitate sper eu ortodoxa?

Vreme e sa imbratisezi si vreme e sa fugi de imbratisare... frumos poem domnule... e un soi de vointa umana concentrata insotita insa de constiinta tragica a iluziei alegerii. Nu m-am simtit liber aici domnule Adi Cristi dar imi vine sa aplaud efortul celui ce stiind asta incearca totusi sa zboare dincolo de locul harazit.

Andrei putem comenta exact cum ai spus tu... luam poezia formal si mai intai cautam greseli de ortografie... bine... nu am gasit nimic... apoi punem una bucata prejudecata in fata si vedem daca ce scrie celalalt concorda cu modul in care vedem noi poezia... ajungem la metafore le intelegem logic cautam corenta intre fraze, mesajul e musai sa fie manifest sa se vada de la un kilometru... asta stii cum suna? doamna draga va rog sa imi dati mie haina sa o duc la garderoba... ma iarta mie imi place sa empatizez cu poemele pe care le citesc nu sa devin un soi de aparat care functioneaza pe baza de tipare... oamenii nu construiesc poeme rational ci lasa haturile libere, se fotografiaza cu starea in care se afla... nu e vorba de elogii false si pentru asta te-as invita sa cauti cate stele a primit Alina de la mine... nu caut perfectiunea in poezie ci autenticitatea... cat despre primul comentariu bogdanian sa fim seriosi... doua propozitii despre poezie si un bilet de trimitere la psihiatrie :) Hai sa comentam si altfel sa incercam sa citim un text fata prejudecati si poate gasim si ceea ce a vrut sa exprime autorul. Nu e insa normal sa vorbim despre asta sau sa ne dam lectii unul altuia... acesta este o POEZIE si nu un subiect de polemica.

\"hermeneutica nu se mănâncă cu mămăligă\", \"sau poate ai paloșul gros și nebunatec?!\", \"adică, din rahat se face bici dar... nu prea face \"plici\", \"Se vrea o interpretare intelectă a cartonașelor atât de simple din cabinetele psihiatrice\"... Andrei just si productiv desigur. Atunci cand se vor aduce argumente cu privire la calitatea slaba a acestui text voi mai vedea... pana atunci nu prea mai am ce discuta cu o fata bisericeasca care in post ma face mamaligar... just nu? Textul de fata are puternice accente personale si care sunt strans legate de Virtualia si poate ca fiind de fata acolo am mai mult acces la bibliografie si inteleg mai multe dar acum nu ii cereti Alinei sa isi desfaca sufletul aici doar pentru vanitatea vostra... chiar nu se vad formularile care jignesc autoarea si nu alcatuirea poetica?

Bogdane... stimate domn... sau demn de stima... nu stiu cum sa ma adresez pentru ca nu imi este la indemana rangul la care dumneata te-ai ridicat uitandu-te in oglinda... atunci cand vrei sa contesti o stea trebuie sa aduci si argumente, nu e destul sa te trezesti cu fata la cearsaf... nu comentez eleganta treaba cu mamaliga preferand sa o pun pe seama probabilei tale nepotriviri cu pestele si usturoiul... intr-adevar hermeneutica este \"cozonac\" si prea adesea unii scapa aluatul pe jos cu gesturi pretins nobiliare... apoi treaba cu dintii nu tine de numarul lor cum amator de statistica fiind ai perceput ci de asezarea si albul acestora... apoi daca ma citezi incearca mai intai sa citesti cu atentie ce spun si apoi sa te tragi de bracinari cu concluziile... stimate domn dat fiind faptul ca nu folosim arme egale si eu nu am veleitati de arbitru sa ma caut de cartonase si taman nu am acum chef sa discut despre obsesiile dumitale de natura sexuala propun sa lasam discutiile despre rahat si sa-i dam bice in alta parte cu discutia asta... poate pe YM. Cu scuzele de rigoare pentru autoarea textului.

Bogdane cu riscul de a ma enerva faptul ca uite procedez exact ca tine fundamentand un posibil comentariu pe altul si lasand textul doar ca pretext iti recomand sa utilizezi intelectul nu in dimensiunea sa pervers-criticista ci doar ca interpretare (si tu folosesti acest termen dar se pare ca esti departe de semnificatia lui) dincolo de pielea poemului poate gasesti si alte nivele hermeneutice demne de simtit si inteles.
Sa ma ierte Alina pentru comentariul acesta dar nu obisnuiesc sa ingurgitez dimineata ghiveci ori ciorba, nu de alta dar am programare la stomatolog si daca nu ma insel cu amabilitatea unora si la psihiatru.

Sorinel mare dreptate ai... sa stii ca judeci foarte corect... nimic mai omenesc ca iubirea numai ca numai atunci cand se naste... dupa aceea dispare omenescul si ajungi sa mergi pe strada si sa te creada lumea ba intelept ba nevricos... uite un sfat pe gratis... daca vezi 100 de oameni fugind intr-o directie sa o iei usurel in partea cealalta ca pe acolo e calea cea buna :))
Mi-a placut poezia unui barbat care nu se rusineaza de sentimentele lui si le aseaza asa frumos.

Uite ca Alina ne surpinde cu acest poem doar aparent in stilul ei... la prima vedere are toate ingredientele... \"semidrepte sporulând\", \"osmotic în sângele iubirii\" etc... mi-a ramas mintea insa la acel \"treceri înlănțuite de X\" care ma duce cu gandul la crucea Sf. Andrei... ai multa pasiune Alina in aceste versuri atata cat sa te ridice dincolo de asteptarea din fata inboxului si sa te faca sa scrii poezii bune. Multa lume pomeneste acesta Virtualie... Iasul are ceva magic sunt incredintat de asta... or fi bisericile acelea albe populate cu fiinte care plutesc sau tramvaiele galbene zburdand prin ceata cu viteze superluminice... un text de citit.

La Multi Ani Bogdane... fie viata ta potrivita cu armonia si dansul faptelor intru credinta si iubire.

Marie... cumva m-ai prins... incerc sa ascund dar acest gest nu e unul voluntar ci apartine acelei tendinte umane spre detensionare... e pana la urma un automatism. Nu e vorba de razvratire fata de Dumnezeu... noi ne avem pe bune si stim fiecare ca dincolo de caderi si zboruri ne ramane doar iubirea... nu poate fi altfel.
Andu... leul ala rosu alchmic vorbind e intr-adevar puternic dar... nu e suparare, nu e vanatoare de pisici, e doar clipa traita... si tu stii cat de mare poate deveni o clipa daca o traiesti in intregime.
Pavel... poezia asta e scrisa in 5 minute si asta din cauza lui Nietzsche :)... Cioran? Tot respectul dar nu cred... orice stare care te creste te transforma totodata si de aici durerea re-asezarii oaselor intr-o noua configuratie... aceste momente nu sunt de indoiala ci de fragmentare a momentului de haos ce precede nasterea unui cosmos.
Siona... nu e dezamagire... nu e parere de rau... e asumarea unui drum si atat... fie ce o fi.
Elena... realitatea rosului nu implica existenta unui politai ci doar credinta ta ca ceea ce vezi e adevarat.
Va multumesc pentru trecere... si va mai astept.

Si uite asa se duce toata poezia din cap in mana si mana asta bantuita toarna lutul in forme neprevazute si de aici iaca se nasc pasiuni care dau inevitabil in tragice despartiri ori poate in iubiri implinite... poveste veche spusa deosebit de elegant de Maria... frumoasa esti Marie draga.