Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@adi-cristiAC
Adi Cristi
@adi-cristi
Poezie

recital de poezie

1 min lectură·
Mediu
e timpul să-ți recit un poem
așa cum există timpul alăptării
așa cum există timpul iubirii
așa cum există timpul slujbei de duminică
șoapta mea va da imediat în clocot
fă-mi focul mai mic / și ridică-mi poemul
așa cum se ridică toate capacele
de pe toate oalele din bucătăriile lumii
cu mâna dreaptă înmănușată
hai, vino
mai am câteva secunde de privit
după care va începe tăvăleala cuvintelor
pe coala albă de hârtie
și nașterea poemului / și nașterea neliniștilor
\"acoperă-ți trupul\" cu silabele mele
și grijă ai să nu treci prin fața ferestrei deschise
prin fața cuvintelor astfel deschise
căci nu pot fi răspunzător de toate semnele de exclamație
ce se vor năpusti înspre tine...
hai, vino
să-ți citesc ultimul poem
înaintea următorului.
033848
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
125
Citire
1 min
Versuri
22
Actualizat

Cum sa citezi

Adi Cristi. “recital de poezie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adi-cristi/poezie/96841/recital-de-poezie

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

ML
Motoc Lavinia✓
Destul de neomogen, nu cred ca asta este insa problema, prima strofa destul de solemna, apoi intram putin in bucatarie, nu este rau, atata vreme cat avem manusa pe mana dreapta. Poemul naste nelinisti si de multe ori se naste din nelinisti, imi place ca ne avertizezi oarecum( face parte din recital,nu?) si astfel nu risti sa cazi in comun, desi ideea in sine este supervehiculata.
Sfarsitul mi se pare insa atat de previzibil/ rasuflat ca ti se taie pofta de a mai participa la recitaluri. Parerea mea.
0
@simona-marcu-0009088SM
simona marcu✓
Asa cum exista timpul pentru a-ti intinde aripile, fara pene, doar cu virgule, semne de exclamatie, litere...versuri...
Asa cum exista timpul poemului despre libertate...
Timpul lui e acum...
Reciteste-l.
Inainte de urmatorul.
0
@negru-vladimirNV
Negru Vladimir✓
Vreme e sa imbratisezi si vreme e sa fugi de imbratisare... frumos poem domnule... e un soi de vointa umana concentrata insotita insa de constiinta tragica a iluziei alegerii. Nu m-am simtit liber aici domnule Adi Cristi dar imi vine sa aplaud efortul celui ce stiind asta incearca totusi sa zboare dincolo de locul harazit.
0