symposion 2.11.2005 revenire
Îmi cer scuze, este vorba, într-adevăr, de poetul Andrei Horia Gheorgiu și nu de \"Andrei Horia Gheorghe\" cum a apărut postat inițial în anunțul de presă de ieri. În paginile suplimentului cultural
vorba dulce, scrisul amar
cineva, cândva, aiurea m-a făcut să tresar cum mai tresare lumina pornită din cremene, din chibrit sau chiar din brichetă am tresărit ca un trezit brusc din somn buimac fără ca cineva
symposion 28.09.2005
Astăzi, pagina a opta a Suplimentului de cultură Symposion, din cotidianul 24:ORE, este \"ocupată\" de poezia Gabrielei Pierre Dragomir.
în noaptea aceasta se poartă negru cu un larg decolteu
în noaptea aceasta se poartă negru cu un larg decolteu am arborat steagul negru la poartă dar nu pentru că ar fi murit cineva ci pur și simplu pentru că negru este culoarea care se
Poetul și Poezia
poezia este o stare așa cum și bucuria este o stare așa cum și cel care provoacă lacrima și cel care provoacă dezordine și cel care trece pe roșu fac parte din următorul vers poezia nu
Symposion 23.03.2005
Mâine este ziua Danielei Luca. Veți putea citi o provocatoare pagină de poezie, în suplimentul cultural Symposion, al cotidianului 24:ORE
Poem de închiriat prima noapte de dragoste
am înțeles de ce trupul meu nu-mi mai aparține chiar dacă eu îl hrănesc, chiar dacă eu îl încalț și-i dau liber la zbor fără a avea știință ca l-am închiriat cuiva sau că i-am cedat altcuiva
poem de închiriat primul sărut
nevinovăția joacă șotron cu mine prin venele mele îmbulzeala e maximă doar la datul pomenii mai poate fi întâlnită sau în hipermarketurile sufocate în ziua reducerilor dintre anotimpuri o
poem de închiriat copilăria
când ajungem bătrâni ni se spune ai dat în mintea copiilor nebucurându-ne cu zâmbetul pe buze topit ca o lacrimă arsă de îndepărtare doar amărăciune și neputință doar singurătate și
Symposion la vedere
Mâine, onorează pagina a opta, a suplimentului cultural al cotidianului 24:ORE, Tănăsescu Nicolae Constantin.
tăcere cu vapori de alcool
scrumiera este goală, tăcerea mă pândește cum o panteră neagră înlocuiește noaptea și umbra se desprinde ca solzii mici de pește și-n mine strigă versul ce îngrozește moartea scrumiera este
Poemul acesta a fost scos la deszăpezirea genelor tale
Mai albă decât zăpada ce ar putea fi?! poate părerea ta de rău, imaculata poate gestul meu de a-ți culege fulgii de zăpadă din păr sau... cine mai știe ce ar putea fi mai albă decât
jocul cu cercul desfășurat
eu sunt cei șapte dintr-o lovitură de fiecare dată altul, dar cu aceeași identitate cum doar zilele săptămânii mă mai tentează să fiu cu trecerea și petrecerea în tonul firii dar de fiecare dată
dragoste nebună într-o sticlă de vin
Medievalul din mine a ieșit la plimbare cu tot cu cal, cu tot cu scutier cu toate cele ce-au intrat în recuzita standard a unui cavaler pe stradă nu aveam cum să opresc la semafoare și nici
mașina de tocat amintiri
provocarea vine pe un teren instabil niciodată nu ți se oferă normalitatea drept studiu pentru o natură statică de fiecare dată începi să demontezi întregul în părțile sale componente născând
quiproquo
Confuzia face parte din joc. - Pardon, scuzați, îmi cer iertare, v-am confundat cu ucigașul tristeților mele migratoare. - Se mai întâmplă, nu face nimic, sunt obișnuit cu astfel de
spectacol în aer liber
dă-mi voie să-mi scriu numele din cuvintele numelui tău dă-mi voie să-ți împart tăcerile mele cum se mai împart darurile de sărbători dă-mi voie să te strecor între silabele numelui meu ca
starea vremii interioare
buletinul meteo anunță vreme urâtă cu ploi și cu descărcări electrice cu ninsori masive și cu geruri nimicitoare cu tornade, furtuni și uragane sau poate acest buletin nu este meteo ci
recital de poezie
e timpul să-ți recit un poem așa cum există timpul alăptării așa cum există timpul iubirii așa cum există timpul slujbei de duminică șoapta mea va da imediat în clocot fă-mi focul mai mic / și
păcat
Imaginează-ți cum ar fi păcatul fără de păcat, apa fără de izvor, poemul fără de mine, tu fără fotografia făcută pe plajă... Imaginează-ți cum ar fi acest măr înainte de a se fi născut
joben
Un singur joben mai există în oraș, așa cum o singură moară de vânt mai există pe deal, așa cum o singură frunză mai există în copac, așa cum un singur pas mai există până ce vom face
Lăsat singur în mijlocul străzi am comandat o cafea, un șervețel și o primă cădere de zăpadă
poemul acesta a fost scris pentru zăpadă așa cum mai sunt cauciucuri pentru iarnă sau pentru vară este un poem festivist datorat primilor fulgi de zăpadă mult mai mari decât i-ai putea cuprinde
cu privirea zidită pe chipul brunetei, ce avea ochii mai mari decât scrumierele de pe hol, am început să gândesc poezia
poezia nu poate fi scrisă din perfecțiune așa cum un strungar ar putea face o bucșă cu ochii închiși sau un filet melc gândindu-se aiurea la femeia de acasă, înșurubată în grijile zilei poezia
noapte
Nu este noroi, este noapte. O noapte ce s-a scurs pe jos de când bolta cerească s-a spart, din neatenție, lovindu-se de poemul acesta înălțător. O noapte întinsă pe jos de atâta
