Poezie
Poetul și Poezia
comentariu scris pe o cădere de... imperiu
3 min lectură·
Mediu
poezia este o stare
așa cum și bucuria este o stare
așa cum și cel care provoacă lacrima
și cel care provoacă dezordine
și cel care trece pe roșu
fac parte din următorul vers
poezia nu poate fi o invenție
drept pentru care ea nu a fost inventată
este o mișcare firească
a celui care știe să meargă pe această bicicletă
care știe să meargă legat la ochi
nu pe sârmă, ci direct pe înălțime
direct pe respirația întretăiată
a celui rămas fără aer
poezia aparține tuturor
chiar dacă
doar cei aleși de ea se pot numi născători
se pot numi devoratorii inefabilului
\"mercenarii umbrelor dezbrăcate de real\"
aleșii într-ale poeziei
nu sunt produsele alegerilor libere
locale sau generale
și nici măcar prezidențiale...
este alesul poeziei
doar cel care are blestemul ei
doar cel care are nesăbuința ei
doar cel care are prostul obicei
de a umple toate colile albe de hârtie
toți pereții
toate aripile de pasăre uitate în zbor
poezia nu poate fi sărbătoare
așa cum... nici o înmormântare
nu poate fi sărbătoare
prin fiecare poem Poetul moare
tot de atâtea ori
cu fiecare poem născut
poetul nu-și mai aparține
poetul se împrăștie ca frunzele căzătoare
peste o noapte de grație
sau pur și simplu peste banca aprinsă
de îmbrățișări pătimașe
blestemul poeziei nu ucide
blestemul poeziei naște galaxii
niciodată nu există în poezie
totul este posibil
totul este posibil doar prin poezie
cea mai mare frază rostită pe această planetă
este o simplă silabă
într-un vers în care tăcerea se zbate
poezia cuprinde
cât nu poate să cuprindă
o clipă ce se cere a fi trăită
ce se cere a fi visată
o clipă care te ia la palme
fără a mai aștepta
întoarcerea celuilalt obraz
sau întoarcerea răniților de pe front
sau întoarcerea prin iertare
rămân poemele și mor poeții
rămân poeții și mor poemele
totul e să te hotărăști înainte de a muri
înainte de a-ți mai aparține iremediabil
niciodată nu există în poezie
faptul că poetul mănâncă la aceeași oră cu muritorii
nu-l face nemuritor
faptul că poetul poartă aceeași marcă de blugi
ca și ceilalți muritori
nu-l face nemuritor
faptul că știe să scrie „s-a”
nu-l face nemuritor...
nemurirea poetului se naște odată cu blestemul său
de a fi mai mult pentru ceilalți
decât pentru sine
de a fi mai mult plecat pe gânduri
decât prin străinătate
de a fi... pur și simplu
poetul nu poate fi decât anonimul
din imediata ta apropiere
cel care este atent la neatenția ta,
cel care și-a vândut somnul
pentru o coală albă de hârtie...
poetul este prizonierul tău
pe care l-ai răpit într-o clipă de singurătate
și de slăbiciune
și de sensibilitate
pentru care nu există încă formulată
nici o cerere de răscumpărare
și pentru care încă nu s-a constituit
nici măcar o celulă de criză
poetul există doar atunci când poezia există!
002669
0