Poezie
Prima noapte de decembrie
1 min lectură·
Mediu
Motto: Te port în suflet,ca pe-un vas de preț,
Ca pe-o comoara-nchisă cu peceți,
Te port în trup, în sânii albi și grei,
Cum poartă rodia sămânța ei.
Te port în minte, ca pe-un imn sfințit,
Un cântec vechi, cu crai de Răsărit.
te-am primit ca pe-o lumină gânduri de soare strălucind albăstrui culcușul inimii frica celui ce nu știe cine ești o identitate ce se năruie în juru-ți crezându-te învingător uiți să mai lupți necunoscutul te sperie îți șterge culorile viața devine durere e timpul zăpezilor ce își răsfrâng sclipirea spre soare mâine poate fi un vis frumos adunate cuvintele destramă sfere necunoscute ce vibrează trăirile încă netrăite universuri nehotărâte divulgă emoții roșiatice de la albastrul privirii nepătrunse și pătimașe până la trăirea inocentă și identificarea cu mine arzând lucrurile efemere ale unei realități existente
...și parcă existai cu adevărat
0124.056
0
