Negru Vladimir

Se simte framantarea autorului ce precede versul si acesta este un lucru bun care da o nota de autentic scrisului insa modul de figurarea poetica lasa mult de dorit. Ma opresc aici pentru ca textul ne este propus spre lectura la categoria \"personale\".

Un text bun bazat pe vizual, un fel de maieutica a imaginii la granita cu universul de dorinte al omului... poate ca asa si este... sofisticati fiind dam nastere unor alte si alte realitati pana cand nu mai stim unde ne aflam si daca am sti drumul inapoi l-am parcurge cu multa placere.
Ultima parte imi place cel mai mult.

Am sa fiu sincer si voi spune ca am ajuns pe pagina ta din cauza numelui pe care il porti... am trecut de motto incercand in zadar sa disimulez un zambet, uitandu-ma apoi cu ingrijorare spre biografie... am rasuflat usurat si apoi am ajuns la poezie... curat drum initiatic :)
Despre text... cred ca n-ai rabdare sa scrii si atunci cand o faci te lasi purtata de val... altfel nu-mi explic de ce idei inedite sunt lasate in magazie si nu sunt puse in valoare... o sugestie: ai imaginatie... incearca sa dezvolti dar fara sa cazi in descriptiv... undeva pe la mijloc e poezia.

Un text bine structurat si de folos mai ales omului de astazi care din ignoranta sau lene se multumeste sa cunoasca atat de putine despre el si lumea in care traieste. Felicitari.

Cred ca ar fi trebuit sa imi recitesc textele mai devreme pentru ca uite...
Carmen... multumesc esti intotdeuna o draguta.
Teea... chipes zici?:)) Ideea pentru care apare ursul acolo e de natura samanica si nu era chiar o poza, dar oricum merci de compliment... ar trebui sa afli candva cum e cu \"natura\" aceea si arta visatului :)
Andreea... bine te-am regasit... scrii bine, continua sa faci asta.

Multa imaginatie si exprimari relativ inedite... cred ca sunt reusite formularile:
\"decât dacă îmi zvâcnesc labiile mai tare
și mi se cațără pe față să mă sărute
împreună cu bărbații pe care îi port în geantă
tropăim, tropăim, cu bărbații și caii,
noi vrem demolare
noi vrem să scandalizăm cartierul\"

si

\"ciuda că nu am dat la litere
și le înfulec de pe ambalaje goale din tomberoane,
de pe infractorul, dilema și povestea mea,
din cărți, de pe camioane și etichetele de la bere,
ciuda că de dimineață mi-am propus
să slăbesc și am mâncat e-uri, b-uri, a-uri
și de aceea nu mă tem. pe stradă
ciuda mea e cel mai periculos vagabond\"

Inceputul mi se pare insa neclar atat ca putere de sugestie cat si ca modalitate de structurare a discursului poetic ca si partea \"în care morții joacă șah cu funcționarii
de la primărie, respectiv regii și pionii\" care in opinia mea e in plus.

Textul acesta chiar mi-a placut... parca ai mai dat drumul la frau si caii acestia bucurosi de libertate au un farmec aparte. Fara argumente ca e prea dimineata si mizez doar pe estetic :)

La Multi Ani plini de viata Teea.

Situatia expusa aici este extrem de delicata si se datoreaza dispretului tipic al europeanului fata de alte culturi... e caraghios pentru ca dupa cum bine se stie cultura europeana, una feminina desigur, datoreaza multe spatiului arab, mult mai viril din acest punct de vedere... oricum de la Oswald Spengler incoace s-a recunoscut direct ca in fapt cultura occidentala este una pe panta descendenta si a decazut in civilizatie... cu USA situatia e si mai grava... necunoasterea regulilor/traditiilor dupa care alte popoare se guverneaza si dispretul suveran fata de alte moduri de manifestare ale sacrului au condus la asemenea halucinante situatii de conflict. Sa nu uitam ca daca noi crestinii acceptam, cel putin in spatiul ortodox si catolic, reprezentari ale divinului, la iudei si la musulmani acest fapt este interzis si considerat blasfemie. Daca musulmanii au o \"camera\" separata in iad pentru evrei ori daca iudeii numesc goim pe cei din afara poporului ales si nu li se socoteste pacat uciderea celui de alt neam, acestea nu sunt decat expresia dimensiunii exclusiviste a religiei... s-a spus foarte bine ca statul laic este expresia democratiei si un exeplu evident este reprezentat de Turcia... chiar daca AKP, un partid fundamentat religios, este la putere totusi nu s-a ajuns la proclamarea unui stat islamic, fapt datorat, in aceasta situatie singulara, armatei ca si garant al statului de drept.
Oricum povestea asta despre caricaturi mi se pare una ticluita cu multa viclenie... daca dupa 11 septembrie fanaticii religiosi musulmani stau \"la cutie\" atunci era evident ca pentru a fi cunoscuti era necesara crearea unei situatii care sa-i provoace sa iasa la lumina... probabil ca acum ei fac obiectul studiului din partea CIA si a altor asemenea institutii si in curand vom auzi de arestari sau asasinate :) Ca de obicei cineva sta la pupitru si se joaca la butoane, cu participarea mai mult sau mai putin constienta a celor multi care sunt manipulati emotional si prin recurs la tipare lingvistice si imagistice. Ce poti sa faci decat sa urmaresti cum acesti papusari isi desira itele... clericii musulmani si politicienii occidentali :)

Paul tu stii ca eu te-am considerat o buna perioada de vreme, dupa ce Nia a parasit barca, un editor echilibrat dar ma mira afirmatiile atat de transante pe care le faci acum, gen \"Cei care au plecat de pe poezie.ro au plecat din vanitate\" ori \"Nici unul, dar niciunul...\"... eu am un soi de respect pentru judecatile universale si din bun simt fata de limitele cunoasterii mele nu le utilizez... de fapt ca sa fim sinceri nu te-au interesat cauzele pentru care un om pleaca si aici sta chiar criza poezie.ro... cat despre ajutor am eu asa o intuitie ca tocmai cei care s-au implicat cel mai mult au plecat... sau nu crezi doar ca a te implica inseamna sa spui unuia sau altuia sa scrie corect altfel textul ii va fi refuzat.
De ci sa nu denaturam adevarul doar pentru ca ne vine bine... cei mai multi au plecat nu din vanitate ci pentru ca nu si-au putut incalca principiile.

Nu pot sa cred ca se intampla din nou... cu o precizie demna de un ceas elvetian cei care parasesc siteul dintr-un motiv sau altul sunt batjocoriti la plecare in loc sa li se multumeasca pentru contributia avuta pe poezie.ro si nu de oricine ci de cel care a avut de profitat (ma refer desigur la imagine nu la parale) cel mai mult de pe urma acestora... poezie.ro nu reprezinta nimic fara membrii sai, e un domeniu si atat... ma intreb ce-ar fi daca ar pleca de pe site o suta de oameni scarbiti de genul acesta de politica... la naiba, am fost un aparator al acestui site in diferite conjuncturi mai mult sau mai putin oficiale in care a fost nevoie de aceasta dar acum incep sa ma simt ca un om indus in eroare, intr-un singur cuvant pacalit.
Probabil acesta este un site de politica nu de poezie iar termenul de agonia este foarte potrivit in acceptiunea sa cea mai larga.
Costin a fost un pacalit pentru ca a intrat intr-o manevra foarte bine cunoscuta la fotbal... cel ce are cartonas galben este provocat (in cazul sau de Silvia) la indemnul capitanului echipei (aici sa se recunoasca cine trebuie, ah patriotismul asta de mucava) si reactioneaza violent fiind apoi eliminat de pe tarla.
Sa mai spun ceva despre dispretul patronului acestui site fata de comunitatea din Iasi in momentul in care din cate cenacluri au fost realizate aici nu a catadicsit sa raspunda la nici o invitatie?
Nu cumva adoptam o atitudine superficiala si partinitoare Radu?
Salut numirea Silviei ca editor, larga reprezentare a agonistilor din Republica Moldova in \"structurile de conducere ale siteului\" si sunt sigur ca acestia vor aduce mai multa concretete in imbogatirea limbii romane cu elemente alogene si promovarea unor planuri mult mai profunde de intelegere a fenomenului poetic.
Mi-e si frica sa ma gandesc ce o sa mai urmeze, noroc insa ca mai pot sa rad, iertat sa-mi fie temperamentul de moldovean :)

Este un text bun dar are cusurul acesta ca nu emotioneaza pana la lesin toate fapturile de pe acest site... dar aceasta este agonia.ro... aici ai dreptul sa fii dusmanos aiurea, sa vorbesti ca sa te afli in treaba si daca se poate fara sa te chinui sa mai argumentezi... am citit insa intr-un comentariu expresia \"stacheta valorica a siteului\" si m-a umflat rasul... in timpul in care sunt promovate creatii de toata jena care tin saptamani in sir prima pagina a agoniei, recomandate pe criterii extraterestre, e de-a dreptul caraghios sa se faca aceasta remarca pe textul Niei.
Nichita este mult prea educata sa-si permita un schimb de replici care sa aiba continut zero... apreciez atitudinea ei si nu pot decat sa ma amuz cum se fac de ras unii pe aici.

Radu site-ul acesta se adreseaza unor categorii foarte diverse de cititori... unii nu se marginesc doar la a citi ci isi fac poate cont si posteaza comentarii... eu te-as intreba de cand nu ai mai fost la un net cafe... pentru ca acolo in cele mai multe dintre cazuri nu ai diacritice si nici nu poti interveni in setari pentru ca nu ai acces... eu cred ca e ok sa ramana valabila cerinta aceasta in ceea ce priveste textele dar in cazul comentariilor n-are rost... ma mir de amploarea care se da acestei teme... imi aminteste de un mecanism bine pus la punct in politica... distragerea atentiei de la problemele de fond.

Traim intr-o lume interconectata energetic si schimbam \"efluvii\" cu tot ceea ce ne inconjoara, indiferent daca acela este fiinta, lucru, daca este viu ori lipsit de viata... desigur o vedere \"normala\" asupra \"realitatii\" care ne inconjoara nu ne poate oferi nici 1% din ceea ce se intampla de fapt... ochiul este desigur doar un canal energetic (vorbim desigur de ochiul ca organ fizic dar mai ales de dublul acestuia) privilegiat prin care transmitem energie... energia este neutra iar in functie de cel ce o manipuleaza isi poate schimba starea incarcandu-se cu amprente \"pozitive\" sau \"negative\" (utilizez ghilimelele pentru ca aceste concepte pot desemna realitati distincte... yin-yang, rau-bine, masculin-feminin, pasiv-activ etc).
Cel mai adesea deochiul reprezinta o descarcare energetica involuntara, doar in cazul persoanelor educate din punct de vedere magic putandu-se discuta despre influentarea celuilalt la modul constient... in practicile traditonale conexe acestui fenomen se face distinctia intre vrajitor si mag... apoi exista o serie de grade ce desemneaza diferenta in capacitatea de manipulare constienta a energiei (de ex. poti influenta prin atingere sau fara a atinge; energia transmisa trebuie sustinuta ori este sambure care preia din forta celui atacat; ne ajutam de formule consacrate ori ne bazam doar pe vointa directionata prin concentrare etc)... despre modalitatea in care poate fi combatut un astfel de atac energetic, constient ori ba, s-a scris foarte mult si chiar au fost realizate experiente (in special de catre scoala rusa cum bine ai spus)... gravidele, pruncii, fiintele slabite ori foarte superstitioase etc sunt victime ale acestui gen de influenta din cauza unei structuri energetice slabite... in mod normal fiinta umana are capacitatea de a respinge un astfel de atac la nivel inconstient... foarte interesant este alt aspect... cei care nu dau doi bani pe materialitatea unui astfel de fenomen sunt mai putini vulnerabili decat cei care isi cultiva teama fata de acesta... e pana la urma o problema de acceptare, de deschidere a portilor.
P.S. Mi-a placut modul cum ai abordat aceasta tema... nu ma prea impac doar cu acel \"panaceu universal\" :)

Textul nu-i rau insa cred ca e prea lung iar formularile frumoase se pierd intr-o mare de cuvinte de sprijin... daca as avea de ales as pastra poezia si as incerca sa realizez o alta varianta mai esentializata, apoi as face comparatia.
Succes in continuarea Rusalka, scrii bine dar nu esti atenta la detalii.

Andrei... intr-un fel e asa cum spui tu... cumva evoluam mereu intr-o directie sau alta... tu ai avantajul ca poti surprinde aceasta dinamica.
Ela... ai dreptate, nu stiu cum mi-a scapat mie si celorlalti :) Asta ar mai lipsi ca moartea sa aiba gust de menta :))
Silvia... tu ai dreptate, ti-am zis doar... e o premiera doar pentru mine... uneori e de ajuns.
Multumesc.

Silvia... eu nu am mai folosit pana acum ideea despre care vorbesti... oricum cred ca e un titlu foarte potrivit... daca citesti poezia ai sa vezi de ce.
Mihaela... sunt de fapt doua planuri principale care se intercaleaza... de aici fiecare se ramifica ca un cancer, adica necontrolat.
Petre... initial prima strofa ar fi trebuit sa fie ultima dar am gasit de cuviinta sa o asez chiar la inceput... un fel de dat fara aspect de concluzie.
Constantin... poti sa-i spui apocalipsa personala dar poezia aceasta este foarte \"usurica\" fata de altele in care chiar am tratat tema de referinta... e un drum, o alt fel de intalnire... in somn, in stare de veghe... miraza e doar o oglinda.
Multumesc pentru opiniile voastre.

Interesanta ideea \"focul negru adăpostit în pământ\".

Binecuvantate sunt momentele acestea despre care cu atata cumintenie si liniste ne vorbesti tu... nu pot sa nu remarc aici puterea vindecatoare a cuvantului ce face ca aspectul strict literar/literal sa paleasca in fata unui adanc de suflet si a semnificatiei taumaturgice a intelegerii prin tacere/contemplare... un poem de un firesc dezarmant... sunt probabil foarte subiectiv dar imi este dor sa mai traiesc astfel de clipe.

Ioana... unde vezi tu supararea? :) Ma gandesc doar ca ma fac putin inteles ori poate cer prea mult uneori de la lector... e mai simplu ca cineva sa-si inchipuie un clitoris gigant si sa se amuze de imagine decat sa inteleaga fragmentul acela ca o metafora a unui prag de senzualitate feminina difuza, o poarta spre o germinare ocultata si in acest caz pervertita.