Poezie
Fără nume
1 min lectură·
Mediu
și acum știi umbra aceea eram eu
îți scrijeleam o poveste
pe linia norocului să știi că am trecut
prin desfrunzirea teilor sălbatici
râdeam nedumerită de unde aduni
atâta-nnegurare
într-o singură întoarcere a palmei
nu știi de unde îmi vin vulturii?
mă întrebai la apus
nu îți voi răspunde o singură dată
va fi o zi când nici risipirile
nici vântul de est
nu se vor mai așterne în piatra
din care am desprins urma ta
să dai nume indianului mă rugai în alt vis
numește-l tu
ca pe focul negru adăpostit în pământ
ochi de moarte
îți scrijeleam o poveste
pe linia norocului să știi că am trecut
prin desfrunzirea teilor sălbatici
râdeam nedumerită de unde aduni
atâta-nnegurare
într-o singură întoarcere a palmei
nu știi de unde îmi vin vulturii?
mă întrebai la apus
nu îți voi răspunde o singură dată
va fi o zi când nici risipirile
nici vântul de est
nu se vor mai așterne în piatra
din care am desprins urma ta
să dai nume indianului mă rugai în alt vis
numește-l tu
ca pe focul negru adăpostit în pământ
ochi de moarte
063.816
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 97
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “Fără nume.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/153165/fara-numeComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MPMPMaria Prochipiuc✓Prin desfrunzirea teilor doar gândul poate străbate și ființa poetului, pentru ai simți miresemele atunci când viața începe dimineața și se sfârșeșete tot într-o dimineață. Dacă în unele poeme am descoperit o frământare a omului și după a poetei, din acest poem străbate o liniște precum mirosul florii de tei. Dacă în unele poeme ambiguitatea cuvântului era aleasă cu atenție, aici simplitatea cuvântului câștigă teren pe acest tărâm numit poezie. Și iar, dacă în unele poeme, cioburile erau adunate pentru a reface întregul, aici întregul rămâne perfect până la capăt, doar ultimul vers e aruncat așa la întâmplare să mă duci pe mine cu gândul spre alte…
0
ELAici, maria este în clar de sfântă noapte, mă citește ca un fel de cărturar dintotdeauna. Mă descoperă în rotund, ceea ce mă onorează. Indianul acela era fără nume și cum îl priveam eu așa, într-una, cu o lumânare aprinsă, privindu-i focul și chipul înnegurat, mă gândeam că \"ochi de moarte\" este ultimul vers ce s-ar potrivi, ca răspuns imaginar la o întrebare imaginară. Mulțumesc pentru limpedele ochi de viață.
Ela
Ela
0
ELMaria... întruna... :)
0
NVInteresanta ideea \"focul negru adăpostit în pământ\".
0
NPalt nume, alt sine, altă regăsire fără de urmele trecutului prin pământul care ar mai ascunde focul negru... coșmar neintuit de spaima revărsată... din ascunse...
ochi de moarte... spre țărâna visului din vis de nume făr de nume să ne îndrume...
apusul nu mângâie decât palatele luminate prin candelabre Venețiene... insule de lumină... ce nu vor pica ...
frumoasă scrijelire de poveste...
![\"Image](\"http://i30.photobucket.com/albums/c344/ghost-like/numedeindian2.png\")
cu drag
Pierre
ochi de moarte... spre țărâna visului din vis de nume făr de nume să ne îndrume...
apusul nu mângâie decât palatele luminate prin candelabre Venețiene... insule de lumină... ce nu vor pica ...
frumoasă scrijelire de poveste...
cu drag
Pierre
0
ELVladi tu vezi ce este și ce nu este și de aceea fpocul negru ți-a rămas nu doar idee. Mulțam.
Pierre, insule de lumină, vitraliile venețiene... stau și mă întreb cum a fost posibil să faci o legătură de care numai eu știam, între ochi de moarte, indian, veneția, candelabru, apus și fără numele nostru din care nu putem aprinde focul. Mă voi gândi mai departe la ceea ce poți percepe dincolo.
Ela
Pierre, insule de lumină, vitraliile venețiene... stau și mă întreb cum a fost posibil să faci o legătură de care numai eu știam, între ochi de moarte, indian, veneția, candelabru, apus și fără numele nostru din care nu putem aprinde focul. Mă voi gândi mai departe la ceea ce poți percepe dincolo.
Ela
0