Amprente

despre plecarile si venirile noastre in alt timp ti-as putea vorbi intr-un sens incovoiat, cand totul porneste de la sensibilitatea fiecaruia si se opreste in cap. ca un glont. tu simti insa in alte ceruri, acolo unde mamele reale, acelea de unde ne nastem inca neoameni, nici nu banuiesc a ajunge. simplu, nu. pana in adancuri. rascolitor.

Întâlnirea cu un om este o întâmplare aici și acum, până la secunda plecărilor-întoarcerilor, este acel timp în care lași o amprentă de tine în el. Și de aceea fiecare fapt aș tău are o anume relevanță. Realul este și în noi. Nașterile, ca și pieirile, sunt și ele amprente, urme, rămân undeva. Primește-le, firescul lor e în noi.

Ele

suntem parti ale celor ce ne compun, asa cum ei sunt amprente ale trecerilor noastre prin ei..
aceste calitati se definesc simplu, a fi prieten, si-atunci pe aura sidefie ramane de ambele parti intiparita, secunda intoarcerii...

Linea

e un poem rotund! dacă ar fi să aleg, aș vorbi de întâlnirea cu un Om (cred că la asta te-ai referit) în tăcere, pentru că aș risca să descriu zile întregi. pe de altă parte, nu pot să nu remarc grija cu care ai abordat subiectul, vorbind de \"amprentă\".
și ca să nu lungesc vorba nepermis de mult o să spun ce mi-a plăcut cel mai mult : \"lași la intrare lumina / pentru a doua zi\" și \"limpezești înainte / apa din care bea \"; nu spun de ce m-au atras cel mai mult astea...
ce nu am înțeles : \"nu îi dai hrană decât / la o altă cină\", dar probabil nu am fost eu îndeajuns de atent...


rosinante

Linea, tu ai văzut din ambele părți, așa cum eu am simțit atunci când am scris, paote și pentru că știi că ceea ce înfăptuim, ceea ce suntem se află deja în amprentele pe care celălalt le lasă în noi, și așa mai departe. Un aproape, îndeosebi prietenul din fiecare din noi.

Lucian, nu întâmplător ai ales acele secvențe. :) În ce privește cina, este \"o alta\", cea de care celălalt nu a avut parte înainte, \"alta\" aici are sens de inedit, de unic. Am ales această ambiguitate, care să trimită cititorul și la o cină sfântă. Cea din alt timp. Mulțumesc pentru popas, limpezim apa.

Ela

Mi-a placut poezia ta. Pentru ca atinge locul acela in care se-ntalnesc oamenii. Pentru zvonul de prietenie pe care l-a lasat in mine. Ultima strofa, desi o vad si o inteleg, ca imagine, nu prea are forta, mi se pare spusa prea explicit, iar \"aura sidefie\" imi pare ca inlocuitor pentru ceva ce ar trebui sa fie mai adanc.

Aici ai pășit prima oară, bun venit. Voi avea grijă de urmă. Nu e doar zvon. E autentic. Sentimentul. Și amprenta. Atunci când este, desigur. da, ultima strofă este explicită, voi explicită. Nu știu dacă păcătuiește prin asta, cert este că \"auria sidefie\" este undeva spre înalt.
Mulțumesc pentru această întâlnire.

Ela

a se citi mai sus: voit explicită...

Frumos, Ela, este primul text al tău pe care-l comentez si sigur voi mai reveni.Uneori oamenii chiar au nevoie să li se amintească ca există. \"taci când moare în el
mama
înlemnești orele
pentru a-i odihni
mâinile\"- foarte frumos spus. Stii ce-mi place cel mai mult? Ca ai stil propriu care nu poate fi confundat cu a altor membri, nu esti tentat sa spui ca e stilul poezie.ro, ci ca e Ela Victoria Luca.Mai trec...

impresie generala: nu e o poezie rea, dar e o poezie care \"s-a scri\" cu zeci de ani in urma! desigur, nu m-a \"atins\". parca ar fi scris-o Grigore Vieru. :(

cum sa inteleg, de ce \"nu îi dai hrană decât / la o altă cină\" ?
eu zic sa incerci sa iesi din tiparele acestea perimate. dar, desigur, cum gasesti de cuviinta...

Ce frumos că mă compari cu Vieru, nu m-aș fi gândit, în niciun caz. Și despre versurile cele două, uite că am explicat mai sus, pentru Lucian. E destul de limpede. Voi ieși din tiparele astea desuete, demodate, perimate atunci când nu voi mai avea trup, minte, suflet, Poezie în mine. Promit. Nu scriai tu într-un comentariu anterior pe alt text că ești desuetă? Eu am recunoscut demult că nu mă prinde curentul cel prezent. Nici nu încerc să mă las prinsă. Asta este. Iau doar ceea ce este autentic din fiece lucru și om pe care îl întânesc. Așa sunt eu. Mă vei întâlni, vei vedea cum sunt. Sper. Punct.

Ludmila, mă iartă că am intervenit în final pentru a-ți răspunde. Cred că ai reușit să treci peste timpul măsurabil, în atemporal, în tot ceea ce vibrează în noi înainte de a fi și după ce nu mai suntem. Amprentele. Fiindcă m-ai descoperit cumva altfel azi, mă bucur. Și faptul că ai mers pe fir în urmă, probabil că ceva te-a chemat. Ceva indicibil. Mulțumesc pentru amprenta de lumină.

Ela

Eu stiu, Ela, ca te inspaiminta cel repedele val de singe si cel vuitor vuiet, dar da-te si tu pe brazda poeziei, incepind cu ascultarea piesei You look good on the dance floor al dracilor de la Arctic Monkeys, e bestiala si e imposibil sa nu simti noul val, marele asasinat liric acolo.

...superb.(și este un cuvânt sărac d.p.d.v. semantic față de ce am simțit citindu-ți poezia).Uneori doar așteptarea celor dragi ne amintesc faptul că existăm,după cu frumos spui tu.Îmi aduci aminte de Trakl,uitarea aposiopezică a celui mai apropiat apelativ(pron.pers.la a doua sg.),tu știi bine că acest Tu din gândul lui nu are putere decât cât îl păstrezi viu.Apoi...ieșirea într-un atemporal vindecător(\"înlemnești orele pentru a-i vindeca mâinile)este definiția camuflată a dragostei.Îmi place totul.Îmbinarea, ligamentele,figurile de stil(din care nu mai citez pt. că au făcut-o altzii înaintea mea,și am încercat să nu repet).Știi că unii oameni au...amprente de înger?

altruism ,solidaritate umana,vaga senzatie de singuratate,, îl aștepți uneori amintindu-i
că există
lași la intrare lumina
pentru a doua zi
nu îi dai hrană decât
la o altă cină\"\"
o usoara letargie care forteaza o intrebare:
sotia lui Freud a ales lesbianismul satula sa mai suporte ingerintele concupiscente al sotului mizantrop cand acsta declama victorios ,,Vina de a fi femeie \'\' ?
ps.Miorlaiala cataleptica poate fi o forma de literatura?

Bogdan, voi asculta You look good, ok. Ascult și citesc what\'s new in our world. Îmi plac și valurile. Dar nu mă pot sui pe toate. Nu știu surfing, unfortunelly. Și nici nu am atâta talent și respirație încât să înot numai pe sub ape. M-ai făcut să zâmbesc, e ceva nu?

Paul, te-ai gândit la Trakl și nu e întâmplător. Mă bucură că știi ce înseamnă uitarea lui Tu, și atemporalul tămăduitor. Nu e simplu. Și amprente de înger au unii oameni, de poți vedea. Mulțumesc, ai lăsat amprenta pe care o descriu aici în transparență.

Ela