Împărtășanie

in primul rand multumesc pentru semnul luminos de aici dar mai ales pentru cuvinte. sunt placut impresionat de ce imi spui. in celalalt sens: ce te impiedica?

cu bine,
om bun

Prima strofă este expresivă, în special prin metafora din ultimele două versuri. Atmosfera pare desprinsă dintr-un tablou cu peisaj de toamnă și copii în jurul sobei, ascultând povești. A fost bun vinul?

m-am oprit aici, recitind poezia ta, pentru aceasta imagine: \"o mămăligă încălzea mijlocul mesei...\".
nici celelalte nu sunt de lepadat, in special prima strofa, dar imaginea de mai sus surprinsa in intreaga atmosfera a versurilor tale, ca un tablou ingeresc, parca e vrajita cumva...
mi-a placut poezia.

Haiku frugal

mana tremurand.
din soare ies aburi calzi.
in potire vin.

stii cum e, daca nu putem da cu adevarul de pamant, fiindca nu ne-ar lua nimeni in seama, ne apucam de spus povesti;). despre vin... nici nu mai stii cat e de bun dupa impartasire...

multam de trecere si semn!

cu bine,
rosinante

camelia, ma incanta sa te regasesc aici si ma surprinde placut alegerea ta! te mai astept!

valeria, frumos haiku ai scris!

va multumesc!

cu bine,

Pentru a nu lua in desert taina Sfintei Impartasanii, mi s-ar parea mai inocent titlul \"Impartasire\".
Cu respect,

departe de mine gandul luării în deșert a Sfintei Împărtășanii, ba chiar împărtășania în adevăratul ei sens am avut-o în vedere. în ce privește \"inocența\" titlului \"împărtășire\" trebuie să îți spun că am avut și eu în vedere termenul, dar nu ar fi reflectat întru totul ce voiam eu să spun. eu îți citesc poeziile și le admir, de aceea spun că poți căuta lăuntricul luminos aici, pentru că nu e nimic tendențios ori blasfemitor.

numai bine,

Am revenit asupra poemului pe care l-am citit de dimineață chiar la apariție. Toate imaginile îmi aduc aminte de casa bunicilor în care am copilărit… poarta… palmele… moșneagul… vântul…mămăliga… păsările… nucul… ușița deschisă a sobei… și mai ales vinul sunt o lume care tocmai începe să mi se estompeze… dar uite că o regăsesc aici așa că dau save și merg mai departe cu ea încă vie și ca motiv de întoarcere.

mulțam tare frumos de semn și trecere. dacă rândurile mele au produs asemenea sentimente, înseamnă că și-au atins pe deplin menirea!

te mai aștept!

cu bine,

Foarte frumoasa metafora pasarilor care tanjesc... Mosneagul care isi pastreaza starea naturala, simpla, nealterata, fericita, si natura care atesta veridicitatea acestei stari... Frumoasa paralela...


Totusi, cam scurta poezia... Insa oricum, frumoasa...

P.S. Mai usor cu vinul! :D


Petre

lucian, imi place si cred ca succesul ei se datoreaza simplitatii ca care ti ai colorat viziunea.
sunt poezii care pe mine unu\', ma lasa orb pe la intersectii...
a ta e deosebita!
sigur o sa te mai citesc...
strofa a 2 a te face un cavaler al poeziei...
prieteneste, petru c.cretu

nu mă omor după poema asta (îmi cer scuze dacă sunt prea direct) însă trebuie să recunosc că îmi plăcu imaginea mămăligii încălzind masa! poem ok, dar nu remarcabil... am citit la tine lucruri mai bune!

numai bine!

S.D.

Draga Lucian, am recitit poezia si m-am gandit de multe ori la ea, si iti multumesc pentru randurile pe care mi le-ai scris. Bucuria mea este mare citind ca tocmai la \"impartasanie\" te-ai gandit; tu ai trecut dincolo de \"usa\", si ai gustat din potirul cu vin impreuna cu bunul Dumnezeu. Foarte frumoasa poezie; asemenea poezii sunt rare in ziua de azi. Pacat. Fie sa iti daruiasca Cel de Sus har si sa te bucure cu tainele Duhului sau, pentru a gusta din lumea nevazuta, dar simtita, care ne asteapta dincolo!
Cu respect,

petre, ma bucr ca ai trecut si ca ai lasat semn!

petru, te mai astept cu drag!

sorin, ma incanta sinceritatea ta, sper sa nu ma ocolesti in viitor!

floriane, sa dea Domnul sa fie cum spui!

va multumesc!

cu bine,

vin și eu cu un compentariu întîtziat, sper ca nu retard. ciudat cum sîntem atinși atît de profund de trairile de tip construct. desigur, imaginile sînt calde, contemplative, poezia în sine chiar are poezie. dar tema este una de așa natură încît fie îți iese și atunci se cheamă că ai dat lovitura, fie e un dezastru. și nu e cazul. în esență, noi, cei din subtext, avem o serie de amintiri comune, firești și alcătuite din imagini oarecum standard ale fericii, tihnei, odihnei. tu le-ai adunat, aceste locuri comune, și le-ai îmbrăcat așade frumos că nu aveau cum să nu își atingă scopul.

Vin si eu cu o urare de sarbatori fericite. Sper ca peisajul in care te afli sa fie troienit de zapada, merele sa fie mere, gazdele sa fie gazde...La multi ani!