M-am prins. Tu ai o banca de la care imprumuti fluturi. Le dai drumul in parc si... ei cresc, cresc in zbor, povesti despre naparlirea omizilor intru efemerul iubirii.
La sfarsit, nu moare nimeni. Doar o femeie zambeste. Mai ia(!), iti spune guvernatorul de BNR, e cu dobanda karmica. Maya, iti spun textele sacre. Maia se prezinta bunica, nepotului adus in dar de un fluture barza. Ia adu si tu niste drojdie, iti spune primavara pregatindu-se sa pregateasca un pic de maia, pentru painea invierii.
Draga domnule, te-ai gandit vreodata sa te faci japonez... si sa scrii poezii despre capitele de fluturi pe kakemonuri de matase?
că îmi place e drept, luciane, asta și pentru faptul că .. îmi place. la tine rămâne aceeași tentă de hai-ku cu savoarea lui deosebită și cu scurtcircuitarea idei.
că nu văd nici o schimbare de la linia acesta, asta nu îmi place.
numai bine
ca să rămân pe terenul dualitaților oarecum antagonice o să spun că mă mulțumește plăcerea pe care ți-a dat-o lectura, dar mă nemulțumește neplăcerea pe care a generat-o!
nu știu cum o fi de fapt... o fi ceva de schimbat? dacă privim prin poarta diversității, da, dar dacă privim prin cea a unității, nu... e nasol că ne punem atâtea probleme!
La sfarsit, nu moare nimeni. Doar o femeie zambeste. Mai ia(!), iti spune guvernatorul de BNR, e cu dobanda karmica. Maya, iti spun textele sacre. Maia se prezinta bunica, nepotului adus in dar de un fluture barza. Ia adu si tu niste drojdie, iti spune primavara pregatindu-se sa pregateasca un pic de maia, pentru painea invierii.
Draga domnule, te-ai gandit vreodata sa te faci japonez... si sa scrii poezii despre capitele de fluturi pe kakemonuri de matase?