Poezie
Vieți paralele
1 min lectură·
Mediu
Trăiesc în universuri paralele,
Se văd, se-aud, dar nu se pot atinge;
Cândva, comunicau printre zăbrele,
Acum, de-apropiere s-ar respinge.
Demult, orbitele au fost comune,
Chiar timpu-n loc părând că s-a oprit,
Dar n-au putut scăpa d-expansiune
Și se vor întâlni la infinit.
068
0
Trăiesc în universuri paralele,
Se văd, se-aud, dar nu se pot atinge;
Cândva, comunicau printre zăbrele,
Acum, de-apropiere s-ar respinge
Si pentru ca nu stiu cum sa multumesc, am ales un eseu- http://www.contrafort.md/1999/61-62/18.html- a lui Leo Butnaru, din care las aici un extras:
Însă Omul, odată prins de obsesia paralelismului lumilor, înaintă în cutezanță și elaboră, nici mai mult nici mai puțin, teoria \"universurilor (deja!) paralele\" ce trata trecerea de la o condiție fizică a existenței (sale) umane la una electromagnetică, apoi (fără: Lumea de...) bioplasmatică și, de aici, - trecerea la un biocâmp al conștiinței. Adică, se cam încheie epoca sau epocile fizicii teoretice de concepție materialistă și începe era unei fizici a conștiinței.
Demult, orbitele au fost comune,
Chiar timpu-n loc părând că s-a oprit,
Dar n-au putut scăpa d-expansiune
Și se vor întâlni la infinit
Placut. Placut. Placut.