Alb-negru

E mai mult negru decat alb in poemul asta. Stranie senzatie
da asemanarea aia cu cuiburile de ciori. Ceva se rostogoleste, totusi, dorit sau nedorit!

la unele rostogoliri nu putem asista decât ca martori tăcuți constatând... negrul. ai dreptate, e mai mult negru aici...

cu bine,

Cred că despre moarte rar am citit aici ceva atât de pictural și de grăitor, de respirabil:

- moartea iubirii: \"pâlcurile de vâsc sub care nu te-am întâlnit niciodată\", ce implică și moartea nădejdii de a o putea întâlni;

- cuiburi de ciori: urâțenia pământului, negrul de negru, cuiburi de moarte, mormânt din vreascuri

- în vale viața: \"valea plângerii\" din acele povești... și nu doar, miturile, simbolistica, trecerile de diferite culturi...

- ca o sarcină nedorită: ce face rău, e toxică, se duce singură sau este smulsă, e și ea ucisă.

- rostogolindu-se: alunecare spre infern pare a fi. Bulgăre de smoală.

- prin noroi și zăpadă: întâi noroiul, desigur. pământ ne facem, îngropare. Ca apoi, înălțarea spre alb, spre pur, spre strălucitor. Spiritul viu.

Îmi amintesc, am mai citit un astfel de poem al tău în care aproape fiecare cuvânt trimitea la o pânză de semnificații, ca acesta, era dens și totuși nepierzându-și esența poetică, era pictural, și totuși purta în el trăirea, era ideatic și totuși percepeai concretul. Ca și în acest polar al sufletului descris în vers, deosebit.
Finalul te întoarce la crez, la credință. Printre crengi...

Ela

Tinta inalta... deh... greu de atins, asa ca rezultatul? cum altfel decat \"previzibil\" :-)
Oricum, un progres evident la capitolul expresie, Lucian isi \"slefuieste\" cuvintele cu o dalta din cele fine.
Bobadil.

ela, m-am dus de dimineață să-mi pun de cafea ca să pot descleșta privirea de mrejele somnului. vin aici și ce-mi văd ochii: un comentariu minunat lăsat de tine, o pătrundere până în cele mai intime gânduri că mă bântuiau la momentul scrierii. o fi de la vremea de-afară??? :) mulțumesc tare frumos!

bobadile, sunt măgulit de ce-mi spui, până la urmă poate scap și de predictibilitate. mulțam!

cu drag,

ciorile puncteaza albul, si el devine si mai alb!
viscul e grafie a tonurilor de alb, pina spre griuri..
printre crengi, viata rostogolita ca si cum te-ai incumeta sa iti dai drumul de pe un deal la vale, dupa prima zapada..
TREBUIE ca albul sa fie intr-atat de alb, incat sa dea negrului, prestanță.

cu sincera admiratie pentru.

Linea.

gândul meu a fost la complementaritate și tu ai perfectă dreptate. mulțumesc frumos pentru semn și trecere.

cu bine,