Maya

Minunat exprimată, pane Vladimire, dorința aceasta de evitare a clișeelor: \"să ne privim fără \"bună ziua\" sau \"cum e vremea la tine\"\"... Apoi surprinderea totului prin dispariția treptată a eikonului: \"tu călăreai secundele sorbind gutural / fragmente de chip \". Este, într-adevăr o exprezie iluzorie a așteptării primăverii \"sub o pătura aspră\".
Dincolo de toate astea e joaca în care se desfășoară schimbul inimilor. Dimensiune ludică inevitabilă acestui demers.

Frumos și diferit răsare primăvara acum...

Cu bine,
Lucian

O poezie-model, moderna, plina de energie, din care am retinut doua constructii deosebite: \"...rescriu biblia pe tablite de carne\" si \"imi crucificam buzele in ritmuri de tango\"...
Cu drag,
R.

În primul comentariu făcut aci scrisesem scurt: inspirație! Am socotit că esențialul poate fi tot atât de bine surprins și într-o foarte laconică expresie... Dar se pare că nu e așa!! Cînd am fost în Rusia, consideram că știu destul de bine limba lui Dostoievski, ca să mă poată înțelege toată lumea! Aiurea! Nu pricepea nimeni ce bâiguiam eu pe-acolo! Așa că, în cele din urmă, a trebuit să recurg la simbolistica omnifilologică: gestica! Printr-un obositor efort de imaginație trebuia să mă fac înțeles. După un timp de asidue exerciții, reușeam să transmit și să primesc informații destul de complicate! De atunci am rămas cu această nostalgie: a vorbi făr\' de cuvinte! Sau, dacă e posibil, cu cât mai puține. Nostalgie! Se pare că, uneori, e nevoie de o adevărată echilibristică verbală pentru a putea convinge că ceea ce dorești să comunici poate avea și simplitatea logaritmică unei formule matematice! Chiar și în dragoste... Îmi cer iertare că a trebuit să dezvolt o astfel de teorie în spațiul tău personal. Dar știu că tu nu te vei supăra. Acu sper să fiu lăsat să pot spune, totuși, simplu: inspirat! Relativ la textul tău...
P.S. Uneori, un simplu cuvânt - paradoxul paradoxelor și contrapondere absurdă a celor spuse mai sus! - un simplu și nevinovat cuvânt poate avea însemnătatea epocală unei revoluții universale!! Și asta tocmai după ce scriseseși o epopee! Nu știu de ce trebuie să rimeze cu o femeie!??...

Ai tu ce ai cu \"de carne\" și eu sunt vegetariană :)). Nu \"aș vrea\", construiește altfel începutul, mai sigur, ca și cum s-ar fi întâmplat, chiar dacă numai în imaginație.
În rest, mi-a plăcut mult. Frumos.

un poem despre iluzie, dar și despre senzualitate, scris cu încredere într-un ritm de tango, cu tușe mai îngroșate în dreptul unor mici erezii explicabile. o coridă citadină de primăvară în ritm de tango. îmblânzirea miresei.

Iți mărturisesc sincer că mi-a făcut o deosebită plăcere să îți citesc poezia, căreia i-aș fi acordat cel puțin o steluță dacă aș fi avut mai multe drepturi (ca membru agonizant). Mi-au atras atenția în mod deosebit două construcții edificatoare: “eu dumnezeul visului tău/ rescriind biblia pe tăblițe de carne” și ““tribut de suflet/rătăcit între coapsele/unei mirese îmblânzite”. Deopotrivă modernă și bine scrisă, poezia ta denotă un veritabil talent. Continuă tot așa, și la cât mai multe asemenea poeme.

parca parca incep sa imi revin si poezia penetreaza din nou dincolo de zidul de sticla...

gata, am inteles. e un fel de dialog :)

Lucian... un comentariu deosebit am primit de la tine... pana la urma sa zicem ca simbolurile le decriptam cu mintea dar trebuie si suflet pentru a citi poezia altuia.
Remus... bucuros de trecerea ta aici... te mai astept.
Ioane... tu ai inteles niste lucruri pe care altii nu le vor pricepe niciodata... pur si simplu nivele diferite de perceptie si alcatuiri distincte... parca ai fi vorbit pe limba mea... m-ai uns la inima.
Alina... multumesc... cumva ai dreptate cu inceputul... vad eu cum fac... desi imi place si nota asta de nesiguranta.
Ioana... senzualitate fara garduri... iubire libera si atingere fara determinari negative. Frumos ai scris.
Constantin... multumesc...te mai astept.
Dana... :)... poezia? Zidul de sticla? sigur ti-ai revenit :)
Multumiri celor care m-au citit, cu mentiune speciala pentru cei care mi-au impartasit gandurile lor.

Iluzii... iluzii lasate la o parte, fara \"buna ziua\" sau \"cum e vremea\", simplu, nud, pudoare de femeie dezgolita si totusi umbrind cu mainile sanii goi - sau sufletul... ramas singur intre sarutul vanzator de iluzii si daruirea fireasca de taram cucerit. Iluzia iubirii? Sau iluzia erotismului care niciodata nu se lasa prins in cuvinte fara sa sune banal. Poate numai aici.

Nicoleta... ai intuit bine... dupa ce cade o masca vedem altfel omul... dar intotdeauna stim ca si noi suntem la fel..si de fapt masca mea declara iubire unei alte masti si invers... altfel de ce am avea nevoie de cuvinte?
Multumesc de popas si semn.