Remus Cretan

De multe ori ne cheamă ceva ce nu ne aparține. Tot ce pare despărțit s-a despărțit deja. În acest statut de realitate, fructul clipei ne oferă rătăcirea eului, o pauză neforțată care ne decojește

Orice suflet atins de bucurie pierde aproape toate motivele de indiferență și de aversiune. Inima râde așa cum îi vine, și astfel înveți câte puțin despre inima ta. La date neanunțate dinainte, te

Se zice că nimic nu e întâmplător cu excepția întâmplării însăși. Întâmplarea nu este importantă în sine, dar înțelesul ei ia forma unui nou început de viață. Fără busolă, fără hărți și fără stele

Iudeii cer minuni, grecii caută înțelepciunea, iar eu, românul de rând, nu știu încotro să mă-ndrept. Nu mă pot decide între a fi om de știință sau prozator. Culoarea gândurilor mele călătorește

Ieșisem în curtea casei părintești să privesc dealul fără vârstă, fără dată. Din jertfa ce nu s-a primit cobora fumul. Nu mai era nimic din ce-aș fi vrut să fie: bogătașii locali au împânzit

Intotdeauna viata toarce imblanzita in biblioteci. M-am nascut floare pe un munte, si un Profesor m-a rupt din mana sparta a naturii, uitandu-ma apoi in biblioteca sa. Si ce daca sunt floare de

Veneam cu privirea din fotografia momentelor si departarilor ce-mi pipaiau intoarcerile casei mintii. Peste urmele mele patate de ceara oculara plutea o lume a surasului, a soaptei, a versului si-a

Ascult copilul din mine și ochii mei încep să pâlpâie. El știe când ating pe buze secundele minunii, strivind un glas ce nu poate fi înăbușit. Devin ce-am fost odată, finețea dorind să vină

Majoritatea românilor pe care ii cunosc au o personalitate scindata intre inger si diavol. Ultima lor latura e desacralizata, lipsita de armonie, de timp, iar cand sunt dominati de manifestari de

Deasupra pamantului se intinde ca un acoperis bolta cereasca, de care sunt fixate ca niste lampi soarele, luna si stelele. Bolta cereasca e strajuita, la randul ei, de luminile de sus, care pot

In comparatie cu gelosul oedipian sau narcisic, unde ar mai coabita umbrele de armonie a gandurilor logice, gelosului din dragoste i se sterg si umbrele de logica. Se misca, uluit si preocupat in

Fiecare zi mi se sacrifica si-mi aduce un nou dar: bucuria intelegerii, mereu crescuta. Oriincotro ma indrept, surpriza unui cadou primit nu poate constitui altceva decat un semn de dragoste.

In miezul acestui codru efemer, nu de vecin mi-e dor, ci chiar de mine insumi. Greutatea de “imediat” pe care mi-o ofera eul e incomensurabila. Nu traiesc nimic si nu simt nimic, nu doresc si nu

Sunt oarecum privilegiat: pot sta pe margine, nepretentios, dar nu indiferent. Putinul meu imi permite sa ma uit cu atentie la “infaptuirea” intunecoasa a altora. Nu pot intra in mileniul trei al

Dupa repetarea asociatiei dintre foamea de putere si clopotel de un numar suficient de ori, multi dintre noi saliveaza la auzul clopotelului. Acest gen de reflex conditionat poate fi observat mai

Prin absorbtie si disolutie, primul act, unirea, naste si ucide, iar al doilea act, dezunirea, risipeste. Unul naste Multiplul. Indiferent cate puteri sunt in Eu, vine o vreme cand ele se dezleaga,

Cand nu mi-a mai ramas nimic de spus, m-am intors de la lume cu fata spre stea. Si a trebuit sa ma schimb, sa nu mai cred in stingere. Asa am aflat cine sunt, am aflat ca- in esenta zilei ce vrea sa

Sunt situatii in viata cand albastrul de la fereastra se decoloreaza si ii uita pe oarecare doi indragostiti in camera destinelor, oferindu-le sansa sa se priveasca direct in ochi. Prin lumina

Rămasul în drumul căutării de sine se predă întâmplărilor goale, neiertătoare, venite să schimbe ziua cu bezna întunericului. Ca orice continuator de drum, el nu știe ce variantă să apuce, unde să

Revin mereu in acelasi loc, in intimitatea unde planetele se atrag. Este o hartuire a naturii, acel “deodata” e mozaicat in haos. Si cum inca nu m-am nascut de tot, realizez ca nisipul miscator pe

Iarna nu se mai numește anotimp și stelele îndrăznesc din nou să cadă. Aștept risipirea norilor gravizi cu cristale de gheata pentru a contempla stelele și luna și pentru a spăla privirii moartea

Sunt zile cand sufletul ne pune doua conditii: sa aiba de iubit si de respectat. Se intampla ca de fiecare data sa fim intr-o pasa proasta, cautand ceea ce fuge de noi, si fugind de ceea ce ne

Nimic nu e mai vrednic de dispret decat respectul intemeiat pe teama dezvaluirii vinovatiei. Daca am incerca sa fim mai radicali si mai curajosi in confruntarea cu bestialitatea vinovatiei, am deveni